Da, am citit si eu conceptul asta cu sentimentele care sunt superioare ratiunii. [...] E ca si cum ai spune Eu imi sunt superior Mie 
Treaba e alta. Nu care e superioara cui? Ci care intervine cind? Sa nu intre ratiunea peste sentimente si viceversa. Asta e cheia!
Lupta cu ratiunea ori cu sentimentele este una fara rost care iti consuma energia inutil.
Sentimentele (sau emotiile) sunt toate reflexe neconditionate, innascute. Ca dovada, limbajul non-verbal se poate "citi" inclusiv la vertebratele primitive... Ele tin de "creierul reptilian", iar ceea ce invatam - sa rationam - tine "doar" de scoarta cerebrala si reprezinta reflexe conditionate diferit, de la om la om, prin educatie si in functie de experienta proprie.
Primele sunt mult mai rapide - de ordinul milisecundelor - in timp ce celelalte sunt secundare, adaugate emotiilor, conditionate de emotiile noastre in timp si spatiu, in momentul invatarii.
Da, "lupta" impotriva a ce e dat e una inutila. Singurul mod in care putem "lupta" este sa ne corelam/formam modul de a rationa in concordanta cu emotiile proprii si personale... nu cu ceea ce suntem invatati ca "trebuie", "se cuvine", "se cade" etc.
Invers... ar fi chiar un comportament schizoid.
