Arhiva > Arhiva
FERICIREA ca stare de spirit
iulia17:
ba eu sunt de acord. ce am vrut sa spun e ca noi constientizam fericirea retroactiv.
si eu stiu cind sunt fericita, dar uneori fericirea asta devine asa o stare de normalitate si nu mai apreciem corect ce avem si nici nu mai facem eforturi sa o mentinem. probabil de aia apare durerea si regretul dupa ce ce nu mai e.
Saturnianul:
--- Citat din: iulia17 din Marți, 17 Mai 2011, 22:30 ---si eu stiu cind sunt fericita, dar uneori fericirea asta devine asa o stare de normalitate si nu mai apreciem corect ce avem si nici nu mai facem eforturi sa o mentinem.
--- Terminare citat ---
Aici ai dreptate. Dar vorbind despre relatia dintre doi oameni care se simt fericiti unul cu celalalt, oare efortul de a mentine aceasta fericire nu ar trebui sa fie reciproc? Sau daca numai unul face efortul, celalalt macar sa-l aprecieze, nu?
iulia17:
nu. relatia e o caruta la care se inhama amindoi.
fortuna777:
Iti multumesc, Saturnianule si ma bucur ca v-am gasit.
Cum adica "fericirea e retroactiva"?...doar nu e o lege data de actuala guvernare cu efect retroactiv. Nu, fericirea este acum si aici si de cele mai multe ori nu realizam asta. De exemplu pentru mine este: cafeaua cu lapte bauta in fiecare dimineata, este imbratisarea adevarata si zambetul cald al copilului meu pe care le primesc in fiecare zi, este orhideea din fereastra mea care imi umple sufletul de fericire cu frumusetea ei, este faptul ca sunt sanatoasa si ca ma pot bucura de lucrurile marunte din jurul meu care ma fac sa zambesc.
Asa cum ai spus tu Iulia: toate astea ni se par normale si nu depunem niciun efort sa le pastram. Le apreciem abia dupa ce dintr-un motiv sau altul nu ne mai putem bucura de ele. Nu cred ca exista persoana care sa nu fi spus macar o data in viata: "Ce bine era atunca cand..." sau " Ce fericit eram atunci cand..."
iulia17:
pai vezi ca ne dam seama dupa ce a trecut?
draga mea, ce frumos ai surprins fericirile de zi cu zi...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă