Arhiva > Arhiva
FERICIREA ca stare de spirit
julia:
vi s-a intimplat sa fiti fericiti si sa nu stiti ca sunteti?
carmentoma:
Adica sa nu constientizam fericirea, inteleg! Cred ca, prin natura lui, omul e vesnic nemultumit si arareori poate sa spuna din tot sufletul: sunt fericit! Nu intelege ca si zambetul unui copil, parfumul unei flori, culorile toamnei sau rasaritul de soare sunt suficiente motive sa ii insoreasca o zi mohorata! Si, da, eu zic ca exista "fericiri imense", cand iti vine sa canti pe strada pentru o realizare deosebita in viata, nasterea unui copil, sau o dragoste impartasita! Problema intro relatie de multe ori vine din faptul ca nu iubim la fel de mult, sau nu in acelasi timp! De cate ori nu au fost situatii in care partenerul de care tocmai te-ai despartit realizeaza ca de fapt te iubeste si abia de atunci incolo face totul pentru a te recuceri, dar se intampla sa fie prea tarziu!
julia:
da la asta ma refeream
ni se intimpla sa fim sau sa avem o stare de bine si sa nu stim sa profitam de ea multumind in fiecare moment
bit:
Multumind cui? Si de ce? Si cum?
Indigo:
--- Citat din: julia din Joi, 13 Octombrie 2011, 19:19 ---da la asta ma refeream
ni se intimpla sa fim sau sa avem o stare de bine si sa nu stim sa profitam de ea multumind in fiecare moment
--- Terminare citat ---
sunt de acord cu Iulia, poti fi fericit, de exemplu, cand te prinde ploaia (de vara, normal), la o ora tarzie la care toata lumea se intreba "ce are aia/ala" de rade ca prostul in ploaie? Nu numai ca rade, ci mai si multumeste pentru starea de bine venita pur si simplu de sus...
Fericirea are miros, gust si stare de simplu, fara cuvinte, explicatii si alte complicatii :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă