Arhiva > Arhiva
De la o generatie la alta
fortuna777:
--- Citat din: julia din Duminică, 31 Iulie 2011, 14:06 ---Ce spui tu la adolescenta este cam tirziu, atunci mai degraba se modeleaza sau se consolideaza ceea ce s-a achizitionat deja. Asa se explica de ce adolescentii au traiectorii diferite chiar in conditii relativ similare. Educatia si formarea din prima copilarie sunt esentiale.
--- Terminare citat ---
inteleg iulia,...dar exista cazuri unde, desi copiii au avut parte de o educatie buna, pana la urma au considerat ca trasaturile bune de caracter nu te ajuta intotdeauna in viata sa obtii ceea ce iti doresti...si atunci au ales calea mai simpla...aceea de a ajunge acolo unde vor prin mijloace mai putin onorabile...si chiar nu regreta alegerea facuta. Uneori parintii in astfel de cazuri, nu-si explica cum au ajuns copiii lor aici si chiar ii renega ca fii sau fiice...De ce in cazul asta, educatia, principiile si regulile de viata dobandite in copilarie nu mai primeaza...?
Greseala pe care o vad frecvent este ca parintele (in general mama) sa deresponsabilizeze copilul de orice indatorire sau obligatie, considerin ca asta inseamna sa-i ofere o copilarie fericita.[/color]
Asa este, mamele singure au tendinta ca dupa un divort sa se culpabilizeze si sa incerce sa suplineasca lipsa tatalui printr-o atentie uneori exagerata acordata copilului si chiar prin degrevarea acestuia de anumite sarcini si responsabilitati. Tin minte, ca dupa ce am divortat, am fost socata la un moment dat cand copilul meu a fost inclus intr-o anumita imprejurare in randul familiilor dezorganizate...Pana atunci eu asociam sintagma "familie dezorganizata" cu acele familii cu parinti betivi, drogati, care-si duceau existenta de azi pe maine si in care copiii erau lasati sa creasca la voia intamplarii...La vremea respectiva, termenul asta mi se parea ca un "stigmat" pe care copilul meu trebuia sa-l poarte...Slava Domnului ca m-am trezit imediat si mi-am dat seama ca e preferabila o "familie dezorganizata" asa cum era a noastra, dar in care domnea linistea, stabilitatea si echilibrul,... unei "familii organizate" care n-avea nicio treaba cu viata organizata...
julia:
nu-i suficienta doar educatia. exista un complex de factori care conlucreaza dar in esenta vorbim de ereditate, mediu si educatie. in aceleasi conditii iesim totusi atit de diferiti.
iar in privinta educatiei sunt multe de spus
nu indraznesc sa critic alte familii dar oamenii au perceptii atit de diferite despre asta. nu e important doar ce spui, ci si ceea ce faci, e istoria familiei care tinde sa se repete in modele transmise de la o generatie la alta, e vorba de filosofia de viata a parintilor si fratilor si altor persoane de influenta. si mai ales conteaza sa coincida ce spui si crezi cu ceea ce faci si cum actionezi in viat de zi cu zi.
tin minte ca ii spuneam cuiva, care decreta cu voce tare ca ar face ORICE pentru copilul sau, sa petreaca minim 2 ore pe zi in care sa faca lucruri impreuna, orice, sa il cunoasca indeajuns el pe copil, dar si copilul pe parinte. nu vrei sa stii care a fost reactia de parca auzise o absurditate
ai dreptate, termenul de familie dezorganizata la noi are nuante peiorative. in fapt el desemneaza familiile monoparentale sau care au alta structura decat cea traditionala. dar care mai e in ziua de zi familia traditionala?
noi folosim termenul de familii functionale sau disfunctionale, adica familii in care indiferent de structura sau organizare, sunt acoperite sau nu functiile de baza.
julia:
almi_gabi:
Cam toti parintii incearca sa-si indrepte copii spre ceea ce le-a placut lor in viata asa ca vor incerca sa influenteze si sa-si puna amprenta in alegerile copiilor
De ce ?
Pentru ca apare intrebarea: de unde va sti copilul ce sa faca, ce ii place cu adevarat? Azi vrea sa salveze toate animalele, maine sportul e viata lui, iar poimaine poate fi pasionat de geografie sau de japoneza. Foarte bine.
Poate acesta este momentul in care parintii influenteaza cel mai mult viata copiilor: daruindu-le posibilitatea de a incerca tot felul de lucruri noi, experiente de care se vor indragosti sau pe care nu vor insista sa le repete. Poate era cu gandul numai la baschet pana in momentul cand l-ai dus la prima lectie de vioara, iar de atunci nu o mai lasa jos. Sau invers.
Important este sa-i punem pe cei mici in contact cu cat mai multe lucruri pentru a afla ce le place si, mai ales, cat de mult le place. Atunci, ajutati si de noi, le va fi mai usor sa-si gaseasca un drum in viata, sa se dedice pasiunii care ii va face fericiti.
In mod cert copii de astazi nu mai vor sa fie ingineri sau avocati sau medici. Parca ii atrage mai mult domeniul IT, sau PR si cum reusesc parintii sa treaca peste aceasta bariera a noutatii unii nu reusesc, altii ii lasa la voia alegerii lor, altii renunta dupa discutii lungi si inutile.
Trecerea de la o generatie la alta este mult mai evidenta atunci cand copilul isi alege meseria si ceea ce vrea sa faca in viata pentru ca s-au schimbat vremurile si nu mai lasam mostenire meseria din generatie in generatie.
julia:
cred ca cel mai greu este sa urmezi o profesie nu din vocatie, ci pt ca ti-a fost impusa de niste parinti care spera sa-si implineasca prin copii propriile aspiratii esuate
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă