Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Excursie Praga - Karlovy Vary - Bratislava - Budapesta 15 - 20 iunie 2011
Ayouni:
calatorilor, multimim pentru fotografii si impresii! Almi-Gabi, aseara tocmai am terminat de citit "Mont-Oriol" de Guy de Maupassant, despre echivalentul francez din regiunea Auvergne, al lui Karlovy Vary.
de mult ma tot gandesc la Praga, multa lume a venit incantata de acolo si acum, in lumina celor scrise de voi, ma face sa doresc sa ma alatur urmatoarei expeditii organizate de SC. asadar, voi scoate armura de la naftalina si o voi da la lustruit sa fie gata la momentul oportun!
admin:
Imi fac acum un pic de timp de povestit.
Am plecat in miez de noapte din Sibiel spre Budapesta si dupa un drum lejer, liber si fara nici o peripetie la ora 11.00, eram deja in fata hotelului. Intr-o jumatate de ora toata lumea a fost jos la microbuz, dornica de (re)vederea Budapestei. Primul obiectiv, Monumentul Eroilor din Hosok Tere, acolo unde fiecare maghiar vine sa-si slaveasca primul rege, acela care a unit triburile a caror conducatori ii stau alaturi in statuia ecvestra. Arpad sta semet cu o privire incruntata de calator al campiilor, legat parca empatic de calul sau. Pe cele doua semicercuri din spatele monumentului stau marii conducatori ai imperiului, iar deasupra lor troneaza simbolurile pacii, razboiului, biruintei, bogatiei, justitiei. In spatele monumentului s-a amenajat un parc cu lacuri, terase si locuri de trandaveala. Iubiti, bunici, copii, catei, turisti, toata lumea se bucura de verdeata si de apa. In spatele parcului, un castel devenit muzeu al agriculturii, renovat si foarte bine conservat. O biserica cu elemente gotice inchide curtea, in mijlocul careia troneaza Anonymus, celebra statuie de bronz. Dupa amiaza, ama lasat microbuzul la hotel si am luat metroul catre Piata Vigado. Cei care nu au fost pana acum in croaziera au preferat sa o faca si au fost foarte incantati de ceea ce ofera aceasta. Eu am ramas cu Gabi prin jurul portului, ne-am asezat apoi la o terasa cu bere si suc. Am luat apoi pe cei sositi din croaziera, am servit o masa copioasa pe o terasa de pe malul Dunarii, am traversat Podul cu lanturi, am luat apoi funicularul pana in curtea Castelului Buda. Exceptionala opera arhitectonica, cu gradini superbe si terase de pe care se vede toata Budapesta. Ne-am urnit apoi spre Catedrala din curtea Palatului, trecand prin fata presedentiei. La o terasa muzica de vals, in acorduri de vioara. Am zabovit acolo la o bere si un strudel si ne-am continuat excursia pana la Sinagoga, a doua ca marime din lume, un edificiu ce poate gazdui pana la 3000 de oameni. Ne-am intors cu metroul franti de oboseala dar multumiti de ceea ce vazusem. Trecusera aproape 24 de ore de cand ne trezisem si calatoream.
Dimineata ne-am regasit cu totii la micul dejun, apoi foarte punctuali la microbuz. Si am pornit spre Praga. Drumul desi pare lung se parcurge foarte usor, autostrada este noua, bine intretinuta, marcaje excelente. Pana am ras si am povestit un pic ne-am trezit intrati in Praga. Hotelul in care stateam plin ochi, in prima zi brazilieni si ucrainieni, a doua zi limba oficiaila a fost braziliana. Ici si colo cate un englez, cate un neamt. In rest doar brazilieni. Ca si in oras de altfel. Brazilienii sunt majoritari ca si turisti in Praga, stiu ca suna straniu si neinteles dar asa este. Am datele de la egentia lor nationala si constatarea mea directa. In prima zi, ne pregatim sa plecam cu metroul, cand receptia ne anunta ca este greva. Ma intorc in garaj, iau microbuzul si plecam spre o parcare mare de langa gara, Slovan. Am parcat insa vis-a vis, mai aproape de centru. Drumul din parcare pana in Stare Mesto (Orasul Vechi) duce prin fata Muzeului National, o cladire absolut fascinanta. Interiorul extraordinar, ora era insa tarzie si nu mai puteam vizita. Oricum nu ne propusesem ca program acest lucru. O luam pe Bulevardul Vaclav, care poarte numele primului rege al Cehiiei, nepotul intemeietorului orasului Praga. Magazine, cafenele, o multime de oameni. Schimbam cu atentie banii, dupa ce vizitasem cateva exchange office-uri. In Praga teapa la aceste ghisee este un sport national, asa ca trebuie sa intrebi de cateva ori si sa te asiguri ca primesti banutii cf ratei normale de schimb. Vedem in dreapta Jindrisska, un turn inalt de cca 70 m, de unde se poate admira panoramic Praga. In drum oprim la o cofetarie - patiserie, ne delectam cu strudele cu mere, nuca si stafide, cate o cafea si un sus si ajungem la turn. Construit ca si clopotnita a Bisericii Sf Henry, turnul este din pacate scos din circuitul turistic principal. Citisem de el, nu-l vazusem pana atunci si eram tare curios sa-l vizitez. La intrare o tanti tare amabila care isi facuse in tinerete concediile la Mamaia. Mai stia chiar cateva cuvinte in romaneste. Ne-a facut o reducere de "familie" asa ca in loc sa platim 80 coroane am dat fiecare doar cate 50. Un lift te ridica pana la nivelul acoperisului, de unde prin lucarnele dispuse pe toate directiile se poate admira Praga. Pe fiecare perete, langa lucarna explicatii si fotografii la ceea ce se vede. Mia jos intr-o sala exceptional amenajata, o harta imensa in loc de covor. Avea toate detaliile, strazile turistice, obiective, tot. Pe perei fotografii, si langa machete. Un filmulet prezenta cele mai importante locuri din Praga. La celealte etaje cafenea, restaurante si galerii. Superbe toate. Dar curios de goale. Probabil era ora de inchidere, probabil ca nu i se face destula publicitate.
De la Jundrisska se ajunge in 10 minute la Turnul Pulberariei, acolo unde era tinuta pe vremuri praful de pulbere. Ma intrebam in joaca, de ce a fost nevoie de atatea briz briz-uri si decoratiuni, cand sansa de a sari oricand in aer era foarte mare? Lipita de turn o sala imensa de concerte. Era Tosca si o multime de lume eleganta si rafinata se indrepta spre intrare. Mi-am strecurat si eu capul un pic inauntru si am simtit mirosul acela inconfundabil de catifea. Am plecat mai departe, ne-am oprit sa admiram minunatiile de bijuterii si decoruri din vitrine si ne-am trezit langa Tyn, una dintre cele mai frumoase catedrale. Ea inchide piata orasului vechi, pe latura opusa Primariei Noi. Turnul cu ceas adunase o gramada de curiosi sa-l vada pe Isus si pe cei 12 apostoil iesind la ora fixa din locasul dintre ceasul mecanic si cel astronomic. In Piata forfota mare: se faceau carnati, erau rotisate ciolane afumate de porc, berarii nu mai pridideau cu halbele, la berea neagra cel putin era imposibil sa ajungi...Biciclete ciudate, trasuri, mii de tursiti, terase, oferte de "ghost tour", era ceva care nu poate fi usor descris. Am mancat si noi din celebrul ciolan si am deciz ca acesta este standardul. Am promis sa nu mai mancam decat tot atat de bine ca acolo. Destul de greu, chiar imposibil...Am parcurs apoi cateva stradute si am vazut Valtava, cu superbul ei pod Carol. Plin de turisti, strajuit de statui gotice, pavat cu piatra cubica, oferind doar acces pietonal pe el, Podul Carol are o lungime de peste 500 m si pentru anul cand a fost construit poate fi considerat o adevarata opera. De pe el se poate admira Castelul, cu Catedrala Vitus, si o parte mare a orasului. Tot de pe el se vede si cealalta Biserica Sf Nicolae, prima fiind in Piata Vechiului Oras. Ne-am invartit, ne-am rasucit, ne-am oprit apoi la un concert care se dadea sub pod si am plecat spre microbuz. Pe drum pana in parcare o ploaie de vara ne-a facut ciuciulete. Am alergat pana la masina si apoi....direct la hotel. Ne astepta o noua zi de Praga.
Ayouni:
draga GG, nu stiu cum faci de retii atatea date, admirabil zau asa! se vede ca ai inceput sa folosesti calculatorul pe care ti l-am oferit in Maramures. important este ca le retii si ca le imparti cu noi. povestea aceasta despre Praga este asa de captivanta incat m-ai convins, ma inscriu deja. chiar am simtit si mirosul de catifea de la Tosca si am simtit fosnetul rochiilor de matase si dantela! :) ce sa mai spun de minunatiile culinare cu care v-ati delectat! in alta ordine de idei, si relatarea lui Gabi si a ta, mentioneaza pe celebrul Anonymous... deoarece nu-mi amintesc cine a fost el, m-ati obligat sa me interesez si l-am intrebat pe nenea Googy ;) si mi-a zis -amabil si prompt ca intotdeauna- ca l-ar reprezinta pe cronicarul regelui Bela si ca ar fi fost cel care a intocmit istoria maghiarilor timpurii; dar cum se pare ca au fost mai multi monarhi Bela in secolele 12 si 13, nu se stie cu exactitate cine a fost si unde a trait. ca sa vezi, celebrul Anonymous! da, vreau si eu o intalnire cu el!
admin:
A doua zi de Praga. Dimineata la micul dejun plin de brazilieni, se auzea doar portugheza lor. Noi am mancat rapid si am plecat spre Casa care danseaza. O constructie moderna, mult timp contestata, se oglindeste in apele Valtavei in zona de port. Mai sus Teatru National, o cladire impresionanta, acum se renova. Ne-am plimbat pe stradutele din jur admirand dantelaria cladirilor, frescele, cariatidele, acoperisurile. Praga are o arhitectura cu totul diferita de a celorlalte capitale, este un amestec reusit de gotic si art nouveau. Pentru cine este arhitect cred ca este o incantare profesionala sa vada asa ceva. Pt noi doar privitori si este ceva deosebit de placut, ma gandesc insa ca pt un profesionist acest oras este o adevarata scoala. La fel ca Barcelona.
Am plecat din nou cu microbuzul spre parcarea de langa Castel. Zona de deasupra Pragai care gazduieste Castelul, Strada de Aur, Castelul Lubkovich, Catedrala Vitus, Presedentia Cehiei este absoult superba. O vedeam din nou dar nu-m puteam stapani emotia unei asemenea frumuseti. Am zabovit acolo, vizitand pe interior catedrala, apoi galeriile castelului vechi, am urmat apoi strada de aur, intrand in fiecare din casutele mestesugarilor de acolo si ne-am intors entuziasmati catre masina. Ne era tare foame si am primit o adresa de parcare in centrul orasului unde sunt multe restaurante pub cu mancare traditionala. S-a mancat tot ciolan, ca doar de stabilisem un standard...Si cine a putut si cate o bere in fata soferului...Ah nu va uit pentru asta! ( ;D) Le-am propus apoi o extinderea a programului sa vizitam doua alte catedrale, amplasate in partea cealalta a orasului. Traversand usor Praga, se putea vedea inca o buna parte din oras. Am ajuns la prima dintre ele, am ascultat un concert de orga, am zabovit apoi pe banca din pracul din fata, intr-un miros superb de flori si am plecat spre Vysehrad. Desi monument UNESCO, zona nu este in circuit turistic, poate tocmai pt a o proteja. Noi am avut norocul sa-l vizitam, am petrecut 3 ore minunate dincolo de zidurile Vysehradului. O catedrala imensa, cu un interior halucinant de frumos, langa cimitirul personalitatilor cehe. Pietre funerare de o fantezie artistica nemaintalnita, totul ingrijit, curatat, lumanari. Un respect deosebit fata de cei care au facut ceva pt tarisoara aceea. Ma uitam pe pietre: profesori universitari, ingineri, muzicieni, arhitecti, multi sportivi. Nici urma de neo bogatasi....
Cina am luat-o pe langa hotel, la un restaurant specific de-al lor. Bineinteles nu a lipsit berea....
Dimineata, ne-am luat adio de la Praga si am pornit catre Karlovy Vary. Cea mai cunoscuta statiune termala din lume. Locul in care-si daea intalnire toata aristocratia vremii. Regi, duci, baroni, dar bineinteles si artisti muzicieni. Noi am locuit in hotelul Mozart, acolo unde venea in vacante Goethe...Vis a vis un hotel cu un restaurant micut, dar foarte cochet. Ma uit in pozele de pe panoplie: Michael Douglas, Gina Lolobrigida, Claudia Cardinale. In 1 iulie incepe acolo celebrul festival de film, pregatirile erau in toi. Acum oraselul este complet renovat, a fost cumparat in mare parte de rusi si se vede ca acestia au investit puternic acolo. Amprenta lor este pretutindeni: foarte mult auriu, culori aristocratice, acopersuri portelanate. Foarte multe magazine de bijuterii, multe boutiquri cu haine scumpe. Asta arata ce tursiti trec pe acolo. Colonadele aratau superb acum, iar o multime de oameni cu cani in mana sorbea apa din izvoarele captate. Superba zona, cu paduri, lacusoare, un rau de munte cu pastravi imensi, rate cu boboci, flori. Am vizitat acolo Moser-ul acolo unde se fabrica sticla regilor. Alaturi de cristalul de Boemia, Moser-ul ramene pentru Cehia o emblema si o mandrie nationala. Nu exista curte regala sa nu aiba pe masa paharele lor, o gramada de personalitati isi comanda acolo servicii, decoratiuni din sticla. Prezentarea la muzeu impecabila, ghidaj, filme, audioghid, tot ce este necesar. Am trecut si pe la Becherovca (fabrica de lichior) dar nu aveam ghidaj decat in ceha in acea dupaamiaza si toti s-au multumit sa cumpere licoarea traditionala cehilor. Am mancat la o pizzerie mult, bine si ieftin, apoi drmul spre hotel. De la fereastra se vedea tot centrul. Aveam cea mai buna panorama asupra zonei SPA, acolo unde se gasesc majoritatea "lezjne" - lor. Dimineata dupa un mic dejun copios in compania unor rusi neobisnuiti de calmi si cuminti, am plecat spre Bratislava. Orasul statuilor de bronz. Hotelul superb. Un design hotel nou, elegant si cu toate dotarile unei locatii de 4*. Un receptioner care inca un pic si ne spunea si povestea Slovaciei, atat era de amabil si informat. Dupa o pauza de refreh am plecat pe jos pana in centrul vechi. Care era foarte aproape, la doar 10 minute de mers. Ne-am bucurat de o dupa amiaza placuta, am vizitat stradutele, am admirat bisericile si am tras apoi la restaurantul la care mancasem cu 2 luni in urma. Superfestin culinar si apoi lipa - lipa spre hotel. Am trecut prin fata Palatulului, pe care-l vizitasem la ducere. Apoi ultimii metrii si eu am sarit direct in patul imens. Era opt seara. M-am trezit doar la 6.00 dimineata, vesel si odihnit, gata pt cei 740 km care ne asteptau. Un mic dejun prelungit si apoi fuga sa vedem si Castelul. Am urcat ceva trepte, ne-am fotografiat, am intrat pe la souveniruri si gata imbarcarea cu directia Romania. N-am facut nici 10 km si accident pe sosea. Ceva luase foc si erau TV, salvari, politie. Dupa o ora circulatia a pornit. Am ajuns foarte repede la granita, la 16.30 ora noastra eram deja la Nadlac. La Lipova am mancat intr-un restaurant al unei pensiuni, super ok, bineinteles tot...ciolan. Un amic din Germania pe care-l intalnisem pe drum m-a sunat sa stau linistit la restaurant ca este accident la Deva. Am mai ramas acolo inca o ora si am plecat spre casa. La ora 00.00, primii plecau cu autobuzul de la autogara din Sibiu. Grupul se sparsese si ramaneau doar amintirile. Unor zile foarte frumoase petrecute impreuna. Si a unor locuri fascinante. Am promis Pragai ca ma intorc anul acesta si am sa o fac la sfarsitul lunii august, inceputul lunii septembrie.....
almi_gabi:
Gigi, ai povestit extraordinar parcursul excursiei noastre - am o nelamurire - oare copii din Karlovy Vary se pregateau pentru scoala de dans ? ;)
o dedicatie pentru voi – cei care ati fost alaturi de mine in aceasta excursie :D
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă