Atunci cand multumim o facem in baza unei bune-cuviinte pe care parintii, bunicii ori educatorii ne-au pus-o in ghiozdanel de pe vremea cand eram copii.
Eu cred ca un "Multumesc" trebuie sa izvorasca din sufletul nostru si sa se indrepte firav ori exploziv, printr-un gest ori printr-un cuvant scris sau rostit, printr-un suras sau printr-un cadou, catre destinatie...
Destinatia poate fi o persoana pe care o cunosti si ti-a dat ceva , poate fi o persoana pe care nu o cunosti dar cumva, pe o cale nevazuta, a intervenit in destinul tau, poate fi o situatie care te-a adus mai aproape de visul tau, poate fi un incident minor care te-a indepartat de un accident major, poate fi un semn discret care iti arata menirea a carei evidenta nu se lasa vazuta din noianul de posibilitati...
Destinatia unui Multumesc poate fi in prima sau in ultima instanta, fiecare zi , fiecare clipa in care ai sansa sa fii recunoscator pentru simplul fapt ca ESTI, poate fi Universul , poate fi Dumnezeu, cel in care crezi sau nu...
Stim oare ca putem, fara neaparat sa rostim ,,multumesc" ...sa trimitem recunostinta noastra acolo unde ea trebuie sa ajunga? E de-ajuns uneori doar o privire, o tacere plina de intelesuri, o vibratie a corpului ori a sufletului nostru, o unda de energie luminoasa, o imbratisare, ori un zambet... ...modalitatea conteaza mai putin.
Aceste randuri sunt felul meu de-a multumi fiecaruia dintre voi.
