...cuvintele sunt de prisos...
Andrei PLEŞU
Criză. De subiecte
Îi rog pe cititori să se pună, din cînd în cînd măcar, şi în pielea mea. Şi a oricărui editorialist. Trebuie să fii cît de cît inteligent o dată pe săptămînă. La dată fixă. Nu e uşor. (Comentariu pe forum: „Păi dacă nu e uşor, taci dreacu’ din gură, neam saturat de fiţele tale, plimbă burdihanul!“) Uneori, la mare nevoie, reiei cîte un text mai vechi, încă actual după părerea ta. (Forumist: „Iar vii cu marfă expirată? Iar vrei să sugi banii mogulului degeaba?“) Dacă te hotărăşti să scrii despre un subiect de actualitate, intri în alte „dileme“. În fond, de cîteva săptămîni, nu sînt, pe piaţă, decît două subiecte: criza politică (respectiv, protestele generale) şi iarna năprasnică. Ambele fără precedent şi fără soluţie. Ce faci? Nu prea ai cum să vii cu lucruri sau cu opinii noi. Nu e nevoie de o voce în plus care să înjure primăria, prefectura, guvernul, preşedinţia, pe chefliul Franks, Ministerul de Interne, armata etc. Sînt destui, prin ziare şi pe ecrane, plătiţi pentru asta. (Forumist: „Da’ de Rodica Culcer nu zici nimic? Sau de madam Pora? Pupincurist ai fost, pupincurist ai rămas!“) Să-l înjuri pe Băsescu? (Forumist: „Păi nu tu lai făcut preşedinte? Mă p... pe intelectualii lu’ peşte! Huo! La ştreang! Ţigani nenorociţi, care vă umflaţi pe banii noştri!“. Sau: „Cam tîrziu te-ai trezit, nea Pleşule! Sau simţi că se scufundă barca şi vrei să-ţi asiguri o sinecură şi sub guvernarea următoare? Mi-e scîrbă!“ Sau: „Nu te mai preface că-l înjuri pe şefu’. Tu şi cînd îl înjuri îi sugi pwoohlaa...“) Să-l înjuri pe Antonescu? (Forumist: „Tu vorbeşti, care la-i lins în buci pe Ceauşescu? Ia ui-te ce scrisoare ia-i scris (urmează site compromiţător). Ia-i slujit pe toţi, traseistul dracului, profitor nenorocit, pleşu-leşu!“) Să comentezi protestele de pe străzi? Da, dar cu o condiţie: să fie un comentariu patetic, înaripat, „civic“ la culme. Dar chiar şi aşa rişti să enervezi pe cineva. Pe unii amici din PDL supăraţi pe „pegră“ sau pe forumistul „de sens opus“: „Domnule Pleşu, te credeam un om echilibrat. Cum poţi să intri în gaşca mercenarilor lui Voiculescu? Încă o dezamăgire! Nu voi mai citi Dilema!“. (Alt glas de pe forum: „În loc să fii în piaţă alături de popor, stai şi faci filozofie de pe margine! Halal societate civilă! Auto-intitulată! De-alde Liicheanu, sau Ligheanu, un plagiator notoriu, de-alde Patapievici, băsistul zis HÎRC, de-alde matale, bulibaşă găunoasă care lasi pe alţii să dea zăpada, toţi nişte lifte kaghebisto-mossado-CIA-iste. Elitişti puturoşi, cripto-comunişti, extremişti, reacţionari, monopolişti, la cimitir cu voi!“.)
Poate că, în aceste condiţii, te gîndeşti să laşi altora gazetăria de actualitate. (Vorba forumistului: „De ce te bagi, filosofule, unde nu-ţi fierbe oala? Nu ţi-e jenă să te uiţi atîta la televizor? Ţi s-au terminat ideile? Lasă-ne! Vezi-ţi de speculaţiile tale!!“.) OK! Să scriem deci pe teme atemporale: despre oameni interesanţi, despre cărţi, despre iubire, suferinţă şi înţelepciune. (Forumist: „Nu ţi-e ruşine? Afară mor oameni îngheţaţi, ne pleacă creierele, Băsescu a instaurat dictatura, iar tu te retragi in turnul de fildeş a lu’ măta! D-aia merg toate brambura. În loc să veniţi cu soluţii, să vă implicaţi, frecaţi menta! Mă c... pe aşa-zisele voastre idei. La muncă boşorogule! Ţara piere şi baba se piaptănă!“ Sau: „Comentariu dezactivat din motive de securitate/spam“.)
Una peste alta, îl înţeleg pe Mircea Cărtărescu. Omul renunţă la opinie în materie de subiecte politice la zi. Dar nici aşa nu e bine! Vine un om citit şi cumsecade şi îl invocă pe Edmund Burke: „Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească este ca oamenii buni să nu facă nimic…“. Parol? Oricît de simpatic mi-ar fi Burke, cred că vorbele lui sînt de o nobilă inexactitate. Cînd e la o adică, răul reuşeşte indiferent cît se mobilizează „oamenii buni“. Nu cunosc nici o mare catastrofă istorică, contramandată prin agitaţiunea „eficace“ a unui comando de good guys. Fie că ei tac, fie că vociferează, fiarele şi lichelele îşi văd de treabă. „Oamenii buni“ sînt, de obicei, ridicoli. (Ca să nu mai vorbim de faptul că e greu de decis care sînt ăia! Şi ticăloşii se cred, adesea, „oameni buni“.) Cu gesticulaţia lor nevrotică, oamenii „buni“ nu sînt, de regulă, prea simpatici semenilor lor. Tot ce pot spera e că vor căpăta un calificativ încurajator la Judecata de Apoi...
P.S. Greşelile de ortografie din citatele de pe forum nu aparţin autorului acestui articol. Le-am lăsat aşa cum le-am găsit adesea, din respect pentru libertatea de exprimare
