Aici se discuta > Subiecte generale
Dependentele
de_ana:
--- Citat din: Caroline din Joi, 26 Ianuarie 2012, 17:30 ---Suferi... ca dupa orice dependenta. Da' trece. Uneori chiar mai sigur - in timp - decat fumatul sau alcoolismul.
--- Terminare citat ---
eu cred ca indiferent de obiectul dependentei - tigari, droguri, alcool, o persoana - pana la urma toate sunt forme ale dependentei emotionale. avem impresia ca gasim in obiectul dependentei un mod de a contracara starile noastre negative sau de a ne simti mai veseli, mai curajosi, mai puternici, etc.
micaela:
--- Citat din: NICOLAE din Joi, 26 Ianuarie 2012, 13:10 ---ce te faci cand esti dependent de o persoana si va trebui sa te desparti de ea?(intrebare)
--- Terminare citat ---
depinde de ce trebuie, si in ce fel trebuie sa te desparti...
dar, in orice situatie, dependenta de o persoana (care nu-i acelasi lucru cu iubirea pentru ea) se stinge in timp, cum spunea si Caroline, sigur si definitiv.
Dependenta se naste din placerea, bucuria, confortul etc. pe care ti le da ceva sau cineva si a caror pierdere brusca genereaza frustrare (nevoie neimplinita), nesiguranta, teama etc... N-are a face cu iubirea, ci cu obisnuintele, zic io... :) Orice obisnuinta isi are dezobisnuinta ei, deci se poate. Doare, dar trece. :)
Stiu, mai bine ma culc decat sa perorez. :D
NICOLAE:
,,eu cred ca indiferent de obiectul dependentei - tigari, droguri, alcool, o persoana - pana la urma toate sunt forme ale dependentei emotionale. avem impresia ca gasim in obiectul dependentei un mod de a contracara starile noastre negative sau de a ne simti mai veseli, mai curajosi, mai puternici, etc.,,
da,adevarat, copiii mei (dependenta de persoane) contracarau starile negative,ma simteam mai vesel,mai curajos,mai puternic,,,intr un cuvant eram dependent ,ce fel de emotii se pot produce cand intervine separarea si lor si lui ,,,,stii,,,o data o profesoara mi a facut observatia caci copii din familii separate sunt mai tacuti,singuratici(sper ca nu am deviat de la subiect),,, stiti vreo carte in romana care trateaza comportamentul parintelui singur,candva am gasit intr un ziar fragmente dintr o carte scrisa de un englez,poate stie cineva mai multe.imi este rusine de mine aici toata lumea are solutii numai eu nedumeriri.
micaela:
Nicolae,
aici toata lumea isi exprima pareri, nu inseamna ca si avem solutii destepte, nici chiar pentru noi insine... :) In momente de criza nimeni nu mai vede clar, nimic....de aceea si apeleaza la psiholog, sa-i tina felinarul, sa-i lumineze mintea, cum frumos spunea cineva pe aici...
nu toti copiii din familii despartite sunt insingurati si tacuti. Sigur ca, intr-un fel sau altul, sunt afectati, dar depinde foarte mult de voi, parintii, cat de mult. Separarea voastra trebuie sa va priveasca direct si relatia fiecaruia cu copiii sa ramana stransa, calda, plina de disponibilitate, chiar daca nu locuiti impreuna. Asta ii va ajuta sa-si pastreze echilibrul sufletesc si siguranta ca si mama si tata ii iubesc, le sunt alaturi.
Chiar daca nu vei mai locui cu ei, ramane-le aproape vorbind cu ei, iesind in week-end... Vei vedea ca, chiar daca la inceput iti va fi greu, te vei obisnui cu timpul... Importanta e si atitudinea sotiei...sa nu se interpuna in niciun fel intre tine si ei.
Si tie iti doresc liniste si putere...
NICOLAE:
.... e OK m am lamurit,esti un HERO , micaela.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă