Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
Caroline:
--- Citat din: balanta din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 09:24 ---intr-o alta ordine de idei, tot citind, tot vazand filmulete, oare nu cumva prezenta noastra aici atrage tot o singuratate, pt ca mental credem ca suntrem singuri si de cate ori scriem la astfel de subiecte mergem exact pe acelasi tipar...nu stiu...poate am zis o tampenie..inca ma gandesc la asta
--- Terminare citat ---
Foarte adevarat ce spui, pana la fraza de mai sus (cel putin din punctul meu de vedere). Insa exista o mare diferenta intre oamenii care se simt singuri ca damnati si cei care sunt solitari de felul lor... Eu, de cand ma stiu, am fost in egala masura solitara si sociabila, chiar si timp de 15 ani, cat am fost maritata. Nu vreau insa sa generalizez... pentru ca am experimentat ulterior si varianta de a fi cu adevarat cu cineva, si nu singur in doi, si m-am surprins pe mine insami. Deci... gusturile nu se discuta, se executa. :) Important este sa te simti bine (ceea ce inseamna sa elimini prezumtia autoinvinuirii), in indiferent care dintre ipostaze. ;)
balanta:
...fraza respectiva e si pentru mine o intrebare...gandirea pozitiva si increderea in sine spune ca nici o clipa nu trebuie sa ne simtim ca si cum suntem singuri sau vom ramane singuri...ma refer la partener....
Caroline:
E adevarat (si in ce ma priveste, e verificat) ca devenim ceea ce gandim.
Ce-ar fi insa sa luam chiar si esecurile drept niste lucruri care trebuiau sa se intample, respectiv sa vina si sa treaca la un moment dat, in scopul de a ne pregati pentru urmatoarea experienta?! Ca exemplu, in orice situatie (demisie, divort, deces) pe mine m-au salvat OAMENII. Atat familia, cei din jurul meu, cat si necunoscuti, la care nici nu ma asteptam, care au avut rolul de "meteoriti" in viata mea... intr-un anumit moment din timp si spatiu. Deci, practic, niciodata n-am fost singura. N-a trecut nicio sarbatoare in care sa nu am cu cine sa ciocnesc de la multi ani sau macar sa vorbesc la telefon.
Perceptiile noastre sunt subiective si de ce cele mai multe ori uitam ca un azi intamplator nefericit sau temporar lipsit de noroc e doar 1% din trecerea noastra pe Pamant. Noi suntem toata aceasta trecere in ansamblu, nu doar 1 %... daca n-am uita asta atat de des, poate ca am avea mai putine depresii.
Sara:
--- Citat din: balanta din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 09:24 ---(...) oare nu cumva prezenta noastra aici atrage tot o singuratate, pt ca mental credem ca suntrem singuri si de cate ori scriem la astfel de subiecte mergem exact pe acelasi tipar...nu stiu...poate am zis o tampenie..inca ma gandesc la asta
--- Terminare citat ---
Cred ca asta depinde de individ.
Eu, desi intru rar si scriu - zic eu - tot rar - nu cred ca fiind aici, pe un topic sa altul atrag singuratatea. Atata timp cat nu fac caz de ea, atata timp cat o accept ca pe o stare de fapt, care nu ma bucura dar nici nu ma instristeaza prea tare nu cred ca se intampla ceva in neregula.
In momentul in care nu accepti ceva anume (la tine - sa zicem singuratate, sau la altii - sa zicem burta, chelie, nasul mare :D) te vei confrunta cu tot felul de situatii, de la cele mai banale pana la cele mai complexe si marcante, pana cand iti vei accepta starea/situatia (la tine sau la celalalt). De fapt asta face parte din lectia noastra de viata: ca ceea ce respingem, sa ajungem sa acceptam, si sa intelegem ca face parte din noi.
Si da, se poate si reversul: ma plang ca sunt singura, detest sa fiu singura, ma intalnesc numai cu persoane singure, ba chiar urasc sa vad cupluri, copii, sentimente calde si placute la altii - simt ca o gheara care imi strapunge sufletul si nu pot decat sa intoc capul refuzand sa accept ca bucuroasa as spune: VREAU SI EU, dar pana nici lucrul asta nu-l pot face pentru mine! Si atunci imi accentuez starea in care ma aflu, indiferent ca intru pe un forum si scriu la un topic care trateaza subiectul singuratate. Exteriorul nu este decat o reflexie a ceea ce este in interiorul nostru.
Se poate si prima varianta, si a doua. Depinde cat de mult ne acceptam starea in care ne aflam.
Caroline:
Sau niciuna din cele doua. 8)
Eu nu ma simt nici mai singura, nici mai putin singura cand scriu aici... Ma simt ca-n studentie! Va amintiti spiritul acela de "gashca" din primii ani, inainte sa inceapa sa se formeze cupluri? Nu cred ca isi punea cineva problema atunci daca e singur sau nu... dimpotriva!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă