Arhiva > Arhiva
Petre Tutea: Numai prostii se plictisesc
raskolnikov:
Nu cred ca generalizez prea mult daca afirm ca majoritatea asociaza singuratatea cu plictiseala, motiv pentru care ma vad obligat sa adaug vorba unuia dintre putinii romani suspectat a fi fost bantuit de adierea geniului, care afirma sententios ca "numai prostii se plictisesc". Nu cunosc vorba mai adevarata! Respectivul, Tutea, se referea la multi dintre colegii sai din puscariile comuniste, dintre care, cu exceptia celor foarte batrani si bolnavi, n-au rezistat decat cei cu un nivel al culturii sau inteligentei mult peste medie. Va dati seama, ce putea sa faca prostul in acea perioada de crunta recluziune? Se ghemuia "sfarsit" fizic si psihic intr-un ungher al detentiei sale abuzive si isi plangea in nestire infama soarta, inducandu-si astfel un soi maladiv de neliniste suplimentara care pentru cei mai saraci cu duhul, dupa cum spuneam, avea sa se dovedeasca fatala. Intelectualii acelei perioade si-au dat seama ca o asemenea abordare a propriei nenorociri ar fi fost sinonima cu sinuciderea, asa ca, fara a se pune de acord, ca nu prea aveau cum comunica, au ajuns la o singura si izbavitoarea concluzie, anume ca unica lor sansa pt a nu innebuni e sa-si rumege cunostintele de pana atunci, sa-si revalorifice mental toate lecturile si experientele acumulate anterior.
Va amintiti cazul lui Corneliu Coposu. A facut 17 ani de puscarie, din care parca vreo 12 singur-singurel intr-o celula racoroasa si intunecoasa! Nici macar pe pereti nu se putea uita, ca nu-i vedea! Care dintre noi ar fi rezistat maca o luna in conditiile astea? Ce putea un om sa mai faca? El, ca si multi altii, si-a dat seama ca asta e o masura de exterminare si si-a propus in primul rand sa nu innebuneasca. Asa ca a adoptat sus-pomenita metoda. Altii au avut ocazia sa fie mult mai inventivi. De exemplu, Harry Brauner, un muzicolog evreu de geniu, caruia Maria Tanase ii datoreaza aproape integral renumele de care inca se bucura, intrucat acesta a reusit sa faca din ea, o tarancuta fara prea multa ureche muzicala - un cosmar pt tarafurile cu care a lucrat - o mare legenda a muzicii. E greu de explicat ce fascinanta intamplare a facut ca acest Brauner sa fie inchis langa celula lui Radu Gyr, un celebru poet legionar, de care il despartea doar un zid, mare, gros si igrasios. Ce puteau face doi veritabili intelectuali care nici macar nu se cunosteau anterior? Ei bine, acestia au facut din respectivul zid nu numai un vehicul de comunicare intre ei, ci si un instrument de acumulare si raspandire a culturii. Cum? Printr-o metoda fabuloasa, care numai omului la mare ananghie ii poate trece prin devla. V-am spus ca unul era poet, iar celalalt muzicolog. In consecinta, Gyr nascocea in minte cate o poezie, iar vesurile i le comunica prin batai ritmice in zid - alfabetul Morse, desigur - lui Brauner,- care aproape instantaneu o punea pe note, intrucat se stie ca transpunerea in muzica e un excelent procedeu de memorare. Asa s-a nascut, de exemplu, fabuloasa poezie/melodie "Azi-noapte Iisus mi-a intrat in celula" precum si alte numeroase cantece si poezii ce aveau sa razbata dincolo de zidurile inchisorii.
(Chiar zile trecute citeam, intamplator, fragmente din memoriile unui scriitor-doctor, care-si amintea ca pe la inceputurile sale intr-ale medicinii i-a fost adus un pacient desfigurat de anii de detentie, de bataile cu care era intretinut si mai ale de foame. Vrand sa-l consulte si pentru a nu da de banuit securistilor care il pazeau s-a aplecat si i-a soptit la ureche: Ridicate, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Bietul om nu mai era in stare, dar instantaneu l-au napadit lacrimile, uluit ca cineva din afara stia versurile poeziei caruia ii datora o initiala condamnare la moarte si pe care i-o dictase prin zid lui Harry Brauner. V-ati prin ca era vorba de Radu Gyr!
-- Scriind despre asta mi s-a facut instantaneu dor de interpretarea lui Tudor Gheorghe a poeziei lui Gyr, "Ridica-te.Gheorghe, ridica-te Ioane.". Pe Youtube n-am gasit-o, dar e pe Trilulilu. Asa ca mi-a pierit cheful de scris, dar nici nu prea mai aveam ce. Ramasase doar loc pt niste concluzii aproape didactice, usor de dibuit, asa ca nu ma mai obosesc. Multa bafta la toata lumea!
capsuna:
Si ca sa completez cele spuse de tine vis a vis de prostie, iata ce spune un coleg de detentitie al lui Radu Gyr, Nicolae Steinhardt:
"Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana?...Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea...Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului."
Iar atitudinea sa ca si detinut a urmat principiul lui Soljenitin:
"Pentru orice paseste pragul Securitatii, sau a altui organ de ancheta isi spune cu hotarare: in clipa acesta chiar mor.Ii este permis a-si vorbi consolandu-se: pacat de tineretele ori vai de batranetele mele, de nevasta mea, de copii mei, de mine,de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am sa le mai beau, de cartile pe care n-am sa le mai citesc, de plimbarile pe care n-am sa le mai fac, de muzica pe care n-am sa o mai ascult....Dar ceva e sigur si ireparabil: de acum incolo sunt un om mort.
Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce sa fie amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se considera mort nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are-fiindca nu mai spera,fiindca a iesit din lume dupa ce jindui, ce pastra sau redobandi, pe ce isi vinde sufletul, linistea, onoarea. Nu mai exista moneda in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii.
Se cere insa, fireste, ca hotararea sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te invoii mortii, desfiintezi orice speranta....acesta sinucidere morala si prin anticipatie nu da gres. Riscul unei cedari, al consimtirii la denunt, al recunoasterii fanteziste a pierit cu desavarsire."
capsuna:
Sa stii Raskolnikov ca nu te-am suspectat nici o clipa de prostie. Sunt placut surprinsa si de gusturile tale muzicale. Sunt destul de putini cei care asculta Tudor Gheorghe.
raskolnikov:
Asta mai lipsea, sa ma suspectezi tu de prostie! Pe mine in schimb ma surprinde ca ti-ar place tie Tudor Gheorghe. Mai mult ca sigur ca din repertoriul acestuia favoritele tale sunt "Mahalaua, mon amour" ori "Vecina mea de vizavi". Stai linistita, Tudor Gheorghe are enorm de multi fani, mai multi decat si-ar dori el insusi. Daca ai fi fost la vreun concert al acestuia ai fi aflat ca acesta e foarte deranjat ca are multi fani de proasta calitate si pe care nu se sfieste sa-i apostrofeze dur de pe scena, de obicei ca-l acompaniaza cu batai din palme ca pe cracanatii aia de la 3trei sud-est sau pe ca pe martoaga aia de Andra: "Oameni buni, bati din palme cand nu ai ce asculta, cand e o melodie proasta careia ii trebuie suportul publiculului, pe cand eu va cant pe niste versuri geniale, ale unor mari poeti". Asa va zicea cu mare suparare in glas!... Deci nu-mi spune tu mie de Tudor Gheorghe! Apropo, taica-su, legionar, a murit in puscarie si a fost coleg de celula cu Radu Gyr
capsuna:
Mai incapi in piele oare de atata ingamfare?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă