Arhiva > Arhiva
As vrea sa cred
Ayouni:
"Ah, mama, tu! Ce slaba esti!
N-ai glas de vifor, sa jelesti
N-ai maini de fier, ca fier sa frangi
N-ai mari de lacrimi, mari sa plangi
Nu esti de foc, la piept sa-l strangi
Sa-l incalzesti!
(George Cosbuc - Moartea lui Fulger)
steliana:
--- Citat din: silviu din Miercuri, 02 Martie 2011, 23:03 ---n-am mari de lacrimi, mari sa plang :'(
--- Terminare citat ---
ce oameni! ce sunt cei de-acum!
Ca tot ce esti si tot ce poti,
Parere-i tot daca socoti -
De mori tarziu ori mori curand,
De mori satul, ori mori flamand,
Totuna e! Si rand pe rand
Ne ducem toti!
silviu:
În dorinti încep zgârcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar, viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele desarte...
Binecuvântat sa fie deci
Ca traiesc si sa ma duc spre moarte.
(Esenin)
are dreptate poetul... si eu parca mai ieri galopam vesel pe un cal trandafiriu :( gata! s-a dus optmismul meu, pe care galopam de dimineata :(
almi_gabi:
am momente in care dorul de cei dragi pe care i-am pierdut ma copleseste. mi se perinda prin fata ochilor amintiri - unele triste altele vesele ~ si realizez ca sunt o comoara a sufletului. intalnirea lor in viata a fost ceva bun si frumos.
uneori doresc sa mai am ocazia sa mai vorbesc cu ei o data sa-i mai vad ~ sa rad cu ei, sa povestim, sa depanam intamplari.
as vrea sa cred ca ei exista inca undeva .... acolo
iulia17:
--- Citat din: admin din Miercuri, 02 Martie 2011, 08:36 ---... aceea unui imens gol. Ca din nou a disparut un nume din paginile jurnalului vietii mele, inlocuit acum simplu, cu „trecator” sau „vizitator”.
--- Terminare citat ---
Numele ei a ramas acolo, si paginile de viata la fel. E adevarat ca "a plecat", dar va continua sa fie prezenta atita timp cit iti vei aminti de ea.
Am avut o experienta similara acu citiva ani cind am aflat de moartea fulgeratoare a unei colege, om tinar si sanatos, un accident stupid i-a frint destinul. Ne intilneam rar, absolut intimplator prin oras, prin cartier si depanam amintiri sau ne tineam la curent cu stiri despre alti colegi. Cam asta era singura legatura pe care o mai aveam cu ea. Cind am aflat ca a murit am suferit foarte tare, si tot ca tine, in primul moment am simtit ca nu-i adevarat. Mi-era greu sa accept ca nu mai era, ca nu ne vom mai intilni intimplator prin drumurile noastre.
M-am intrebat mult timp dupa aceea de ce m-a afectat asa de tare moartea ei, dincolo de nedreptatea si absurdul situatiei. Si m-am gindit ca fiecare disparitie a cuiva drag, cunoscut, apropiat ne pune de fapt fata in fata cu propria mortalitate. Intr-un fel priveam lucrurile acestea in adolescenta sau la 20 ani, si altfel la maturitate.
Cit despre ea, draga de ea, pot sa spun ca nu a disparut de tot atita timp cit eu si altii ca mine ne amintim de ea in diferite momente. Momente ca acestea...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă