Moralitatea de a minti

[fortuna777]

o forma a minciunii este cea pe care o practicam zi de zi cu noi insine...zilnic facem si spunem lucruri care nu sunt in acord cu fiinta noastra...suntem politicosi cu cine nu trebuie, zambim fortat, suntem formali, avem atitudini contrafacute in functie de circumstante si interesele noastre....ne dorim sa fim autentici, sa exprimam ceea ce simtim, dar buna crestere nu ne permite intotdeauna...

dar cea mai grava forma a minciunii este cea pe care o practicam cand iubim...atunci cand mintea este intr-o parte si ratiunea spune una, iar inima in alta parte si spune altceva...

daca ne mintim pe noi insine, cum putem fi sinceri cu cei din jur?

[pe_jumate]

mda.. oare cine minte cu moralitatea intacta in dialogurile de mai sus, mmmmm?

[optimus sum]

Cred că există trei condiţii, pentru ca o anumită atitudine să poată fi considerată "morală":

1. În primul rând, să nu fie o chestie pe care o impune şi legea. Dacă legea te obligă să procedezi într-un anumit fel, nu mai poţi considera că din moralitate faci chestia respectivă.

2. Similar cu punctul 1, să nu fie o atitudine impusă - dacă eu îi spun unui puşti: "ridică hârtia aia de jos, că te iau de urechi", el nu se conformează din moralitate, ci din teamă. Dar nici la mine nu poate fi vorba de moralitate, pentru că impun ceva prin ameninţare. În general, asta mă face să nu fiu o persoană morală, pentru că impun adesea lucruri bune, dar prin forţă. Eu mă consolez cu ideea că nu trebuie să fii un om bun, ca să faci lucruri bune.

3. Oamenii trebuie să considere acţiunea respectivă ca fiind "corectă". Asta e partea cea mai complicată. Există oameni care mint, ca să obţină ajutoare sociale şi există prieteni care mint pentru ei. Dar tot se simt jenaţi şi chiar dacă îl consideră fraier pe altul care nu minte, tot tind să-l admire.

[fortuna777]

2. Similar cu punctul 1, să nu fie o atitudine impusă - dacă eu îi spun unui puşti: "ridică hârtia aia de jos, că te iau de urechi", el nu se conformează din moralitate, ci din teamă. Dar nici la mine nu poate fi vorba de moralitate, pentru că impun ceva prin ameninţare. În general, asta mă face să nu fiu o persoană morală, pentru că impun adesea lucruri bune, dar prin forţă. Eu mă consolez cu ideea că nu trebuie să fii un om bun, ca să faci lucruri bune.

cu punctul 2 nu sunt de acord....acolo nu esti moral pentru ca si tu de multe ori esti imoral in situatii similare, dar iti place s-o faci pe lupul moralist

[steliana]

De ce aici?

Pentru că momentul trebuie sa invinga minciuna!

In aceasta seara –  si nu pentru prima data – am primit reprosuri ca am incercat sensibilizarea, prin felul cum aratam la ultimele doua intalniri, respectiv vineri si sambata – suparata.
Da, suparata pentru ca eram mintita si nu-mi pot ascunde minciuna.

Cer iertare celor care ma apreciaza doar prin prezenta veseliei, dar inainte de toate, cu totii trebuie sa intelegem ca vin momente cand Omul din noi ... arata felul cum  este construit ... cu lipsuri – la minciuna.

Nu va pot minti faptul ca starea mea se datoreaza unui rezultat pe care il astept miercuri 22 ... – stiti opinia mea in fata cifrei 4 – de care imi este foarte teama. Teama provine tocmai din minciuna, pentru ca vreau sa ma mint.

Doar mie mi se putea intampla sa prind momentul jongleriei minciunii. Si asta pentru ca niciodata nu am acceptat-o nici macar in cazurile conventionale.
Tocmai eu, care vorbesc de acceptare ...

Razbunarea neacceptarii la acceptare!

[almi_gabi]

....
Nu va pot minti faptul ca starea mea se datoreaza unui rezultat pe care il astept miercuri 22 ... – stiti opinia mea in fata cifrei 4 – de care imi este foarte teama. Teama provine tocmai din minciuna, pentru ca vreau sa ma mint.
.....

este miercuri, este 22  si sper steli ca totul este ok  - ca nu trebuie sa recurgi la  - "vreau sa ma mint".

[Geta]

Foarte multi oameni se  ascund dupa minciunile pe care le debiteaza.Unul dintre cele mai rele cazuri de minciuna , il consider pe acela cand pertenera/ul de viata vine acasa si iti spune:" pai sa stii ca te insel dar.....nu vreau sa fac rau relatiei noastre"......... .De altfel ma intreb daca este vorba sau nu despre minciuna aici , ce ziceti?? sau despre ceva mult mai grav?

[julia]

Unii fac din asta o virtute. Grav e ca se asteapta si la recunostinta pt “sinceritate”.

[fortuna777]

Foarte multi oameni se  ascund dupa minciunile pe care le debiteaza.Unul dintre cele mai rele cazuri de minciuna , il consider pe acela cand pertenera/ul de viata vine acasa si iti spune:" pai sa stii ca te insel dar.....nu vreau sa fac rau relatiei noastre"......... .De altfel ma intreb daca este vorba sau nu despre minciuna aici , ce ziceti?? sau despre ceva mult mai grav?

pai eu cred ca acum nu mai e vorba de minciuna...faptul ca o vreme a mers cu doua relatii in paralel, atunci a fost minciuna ...dar acum, ...e laudabil ca a avut curajul sa spuna adevarul

[micaela]

da, culmea e ca si eu gasesc "laudabil".  doare al naibii dar macar nu-ti face praf si increderea in el. si daca a fost un "accident" si nu "regula" si omul vrea sincer sa repare....cred ca i se poate acorda oarece incredere si "inca o sansa".. da' totul in functie de caz si situatie. ca-n teorie e usor a da verdicte...

[julia]

da, dar acolo scrie ca in acelasi timp se desfasoara lucrurile. si cum sa nu-i sucesti gitul sau alte organe sensibile cind auzi asa ceva? mai e o replica care imi stirneste voma: nu pot sa renunt la niciuna, va iubesc la fel de mult... cahhh

[fortuna777]

pai nu stim ce vrea omul sa zica...eu am inteles ca s-a saturat sa traiasca in miciuna si ca a venit momentul adevarului...oricat de dur ar fi, mai bine asa

[micaela]

da, dar acolo scrie ca in acelasi timp se desfasoara lucrurile. si cum sa nu-i sucesti gitul sau alte organe sensibile cind auzi asa ceva? mai e o replica care imi stirneste voma: nu pot sa renunt la niciuna, va iubesc la fel de mult... cahhh

jul, tu stii ca n-as lua partea barbatilor infideli nici daca as fi cu gatul pe butuc si calaul alaturi  , dar...nush', depinde de situatie.... intr-o lunga viata de cuplu se poate, odata, sa apara o criza (in contextul middle-age crisis sau al tulburarilor de andropauza ) care nu tine neaparat de un caracter mizerabil al unuia dintre parteneri ci pur si simplu de o indragostire involuntara si de un moment de slabiciune.... (stiu un astfel de caz... omul a fost ok o f lunga perioada, dar i s-a intamplat, pur si simplu.) daca el se duce la consoarta si prietena-i de-o viata si-i spune onest si eventual ii cere ajutorul...cred ca merita ajutat si inteles. nu-i deloc usor, doare, se uita greu, dar....
altfel, pentru calcatorii stramb din lipsa de bun simt, respect, neiubire... nicio intelegere 

[micaela]

pai nu stim ce vrea omul sa zica...eu am inteles ca s-a saturat sa traiasca in miciuna si ca a venit momentul adevarului...oricat de dur ar fi, mai bine asa

da. si-asa.

[julia]

scapari si alunecari inteleg ca pot sa existe. si chiar la ambele sexe. dar de ce sa- i spui, ca asta lasa urme, doare, sapa adinc...
si ajutorul... hmmm, eu una i-as zice ajutat-te singur, lamureste-te ce vrei si cind stii sigur vino si anunta-ma