Arhiva > Arhiva
Moralitatea de a minti
fortuna777:
o forma a minciunii este cea pe care o practicam zi de zi cu noi insine...zilnic facem si spunem lucruri care nu sunt in acord cu fiinta noastra...suntem politicosi cu cine nu trebuie, zambim fortat, suntem formali, avem atitudini contrafacute in functie de circumstante si interesele noastre....ne dorim sa fim autentici, sa exprimam ceea ce simtim, dar buna crestere nu ne permite intotdeauna...
dar cea mai grava forma a minciunii este cea pe care o practicam cand iubim...atunci cand mintea este intr-o parte si ratiunea spune una, iar inima in alta parte si spune altceva...
daca ne mintim pe noi insine, cum putem fi sinceri cu cei din jur? :( :( :(
pe_jumate:
mda.. oare cine minte cu moralitatea intacta in dialogurile de mai sus, mmmmm? :D
optimus sum:
Cred că există trei condiţii, pentru ca o anumită atitudine să poată fi considerată "morală":
1. În primul rând, să nu fie o chestie pe care o impune şi legea. Dacă legea te obligă să procedezi într-un anumit fel, nu mai poţi considera că din moralitate faci chestia respectivă.
2. Similar cu punctul 1, să nu fie o atitudine impusă - dacă eu îi spun unui puşti: "ridică hârtia aia de jos, că te iau de urechi", el nu se conformează din moralitate, ci din teamă. Dar nici la mine nu poate fi vorba de moralitate, pentru că impun ceva prin ameninţare. În general, asta mă face să nu fiu o persoană morală, pentru că impun adesea lucruri bune, dar prin forţă. Eu mă consolez cu ideea că nu trebuie să fii un om bun, ca să faci lucruri bune.
3. Oamenii trebuie să considere acţiunea respectivă ca fiind "corectă". Asta e partea cea mai complicată. Există oameni care mint, ca să obţină ajutoare sociale şi există prieteni care mint pentru ei. Dar tot se simt jenaţi şi chiar dacă îl consideră fraier pe altul care nu minte, tot tind să-l admire.
fortuna777:
--- Citat din: optimus sum din Joi, 16 Iunie 2011, 20:12 ---
2. Similar cu punctul 1, să nu fie o atitudine impusă - dacă eu îi spun unui puşti: "ridică hârtia aia de jos, că te iau de urechi", el nu se conformează din moralitate, ci din teamă. Dar nici la mine nu poate fi vorba de moralitate, pentru că impun ceva prin ameninţare. În general, asta mă face să nu fiu o persoană morală, pentru că impun adesea lucruri bune, dar prin forţă. Eu mă consolez cu ideea că nu trebuie să fii un om bun, ca să faci lucruri bune.
--- Terminare citat ---
cu punctul 2 nu sunt de acord....acolo nu esti moral pentru ca si tu de multe ori esti imoral in situatii similare, dar iti place s-o faci pe lupul moralist ;D
steliana:
De ce aici?
Pentru că momentul trebuie sa invinga minciuna!
In aceasta seara – si nu pentru prima data – am primit reprosuri ca am incercat sensibilizarea, prin felul cum aratam la ultimele doua intalniri, respectiv vineri si sambata – suparata.
Da, suparata pentru ca eram mintita si nu-mi pot ascunde minciuna.
Cer iertare celor care ma apreciaza doar prin prezenta veseliei, dar inainte de toate, cu totii trebuie sa intelegem ca vin momente cand Omul din noi ... arata felul cum este construit ... cu lipsuri – la minciuna.
Nu va pot minti faptul ca starea mea se datoreaza unui rezultat pe care il astept miercuri 22 ... – stiti opinia mea in fata cifrei 4 – de care imi este foarte teama. Teama provine tocmai din minciuna, pentru ca vreau sa ma mint.
Doar mie mi se putea intampla sa prind momentul jongleriei minciunii. Si asta pentru ca niciodata nu am acceptat-o nici macar in cazurile conventionale.
Tocmai eu, care vorbesc de acceptare ...
Razbunarea neacceptarii la acceptare!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă