Arhiva > Arhiva
Moralitatea de a minti
micaela:
minciuna? vorbiti de minciuna? sunt dintre cei "rigizi" care nu-i gasesc legitimitate, care o considera un flagel al existentei umane in ansamblu, un virus al fiintei noastre individuale si colective. sunt foarte putine "tipuri" de minciunele care imi par "acceptabile", cele (foarte)mici in scop "terapeutic" de ex., de incurajare a cuiva in adanca deprimare sau a cuiva in pragul mortii...dar atat. Orice forma de miniciuna care viruseaza informatia transmisa catre ceilalti, cu un anume scop, sau numai de dragul distractiei, fara responsabilitatea consecintelor previzibile sau imprevizibile, e absolut "nejustificabila" si daunatoare . N-o spun de pe piedestalul sinceritatii "absolute" ci din postura celui care detesta minciuna si o "scapa" destul de rar, a celui care se priveste in oglinda cu multumire numai atunci cand nu abdica de la sine, de la adevarul sau (fie el si subiectiv).
Discutand despre asta cu un amic, m-a cam socat parerea lui cum ca "ideea de a nu minti si a nu fi mintita e un principiu rigid". :( oare poate exista ceva autentic, ceva "centrat", ceva Luminos, fondat pe minciuna? Nu e minciuna un factor teribil de defazare intre gandul, vorba, fapta unei fiinte?
silviu:
am fost mintiti inca din copilarie: daca nu esti cuminte, vine bau-bau; daca esti cuminte, vine mos nicolae si-ti aduce o jucarie. apoi, la randul nostru, le-am spus copiilor nostri aceleasi minciuni.
asa ca, sa nu ne mai miram ca unii vad ceva normal in minciuna, din moment ce au fost mintiti inca din frageda pruncie. sigur, unii vor spune ca alea sunt niste "minciunele nevinovate". vax! tot minciuni raman.
iulia17:
eu nu am intilnit om care sa nu minta. doar care nu recunoaste. sa fie chiar atit de necesara sau a devenit o a doua natura?
--- Citat din: silviu din Luni, 31 Ianuarie 2011, 23:57 ---... alea sunt niste "minciunele nevinovate". vax! tot minciuni raman.
--- Terminare citat ---
pai daca unele sunt minciuni nevinovate, altele necesare, de unde incep cele vinovate? cum le clasificam? dupa ce criterii?
almi_gabi:
--- Citat din: iulia17 din Marți, 01 Februarie 2011, 18:35 ---
eu nu am intilnit om care sa nu minta. doar care nu recunoaste. sa fie chiar atit de necesara sau a devenit o a doua natura?
--- Terminare citat ---
Mintim in diferite situatii. De ce ? Ni se pare ca realitatea devine astfel mai " suortabila". Uneori, minciuna se naste în vecinatatea sau prelungirea adevarului; este o fata noua a acestuia; minciuna nu este refractara la adevar, ea se „ amesteca ” cu putin adevar pentru a deveni credibila. E o fata "cosmeticizata" a adevarului si ne place mai mult.
Multi nu accepta minciuna ~ ei o numesc diplomatie!
Si uneori este atat de greu sa spui unui apropiat adevarul ~ care este prea crud sau urat~ si atunci "indulcim" lucrurile.
carmentoma:
In ceea ce priveste minciuna in general, eu am o problema: nu prea am memorie si, din aceasta cauza, prefer sa spun adevarul sau sa mint ... prin omisiune, decat sa fac la un moment dat o gafa si sa ma pun astfel intr-o situatie jenanta pentru ca am uitat ce "am insailat" anterior!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă