Arhiva > Arhiva
Jurnalul intim
admin:
Bine ai venit pe forum, Diana! Am citit si recitit ce ai scris pantru a ma convinge ca nu am scris..eu. Ce am citit mi-a dat strania senzatie ca a fost scris de mine, atat de logic curgeau remarcile tale. Aceasta a treia tema, pe care am pus-o pe forum, doream sa fie ceva accesibil si simplut. Articolul este scris in doua planuri, se pare ca m-am grabit sa-l urc pe site fara sa-l revad de mai multe ori, pentru ca..undeva am gresit. Recitindu-l mi-am dat seama ca n-am reusit intersectia celor doua planuri, creindu-se astfel impresia de incalceala. Am sa incerc sa ma explic: planul real era ca timp localizat in copilaria mea si trebuia sa creeze cadrul introducerii in motivul temei.
Al doilea plan si pe care doream sa lucrez era unul figurativ, in care jurnalul era doar instrument, capabil sa fractioneze si sa analizeze societatea. El nu mai era elementul central, devenind astfel o tema falsa. Acest lucru creaza un spatiu larg de discutie, totul jucandu-se in abstract. La tema aceasta am si folosit alt tip de limbaj, decat in celelalte, in incercarea de a-l face abordabil ca subiect.
In sens real, jurnalul intim scris de mana si ascuns sub pat nu mai poate exista in conditiile unei societati dinamice ca cea de azi, in care informatia este activa si atractiva. Ar parea si caraghios sa vezi un adolescent de azi, mustind de energia unei generatii hiperactive cibernetic, furisandu-se timid si intim in camera lui, completand un jurnal intim.
In sens figurativ insa, existenta imaginara a unei perceptii de camaraderie ascunsa, cum este acea cu jurnalul, poate crea starea de sensibilitate, creandu-se terenul pentru a cultiva un spirit sanatos si curat. De multe ori am asociat sensibilitatea (ma refer la forma de manifestare sanatoasa) cu disponibilitatea de a intelege corect pe cei din jur, avand o deschidere fireasca, nu doar una superficiala si de fatada. Acest sentiment puternic scoate din om ce este mai bun, putan crea, rade, petrece...
Primitivismul si violenta le asociez ca efecte ale unei indarjiri si incrancenari obsesive, mostenite sau dobandite. Aici ma gandeam eu ca e rolul educatiei sa intervina...
capsuna:
Buna ziua
Si bine v-am regasit. Bine ai venit Diana.
Eu cred ca in acest subiect voi ramane "Gica contra". Nu prea pot fi de acord cu voi in ceea ce priveste generatiile tinere. Poate ca jurnalul intim este acum desuet. Dar eu nu am simtit niciodata o astfel de nevoie, nici in copilarie, nici in adolescenta si nici acum.
Nu inteleg de ce vedeti la generatiile tinere doar golanii, de ce nu vedeti si copii buni, care sunt destul de multi.
Eu am facut facultatea in Bucuresti si dupa am lucrat tot in Bucuresti. 13 ani am locuit in acest oras care iti ofera o paleta larga sociala, culturala...intalnesti aici de la lux si depravare pana la modestie si bun simt. Totul este sa iti alegi oamenii din jurul tau, sa poti vedea si lucrurile bune, si copii cu bun simt, care invata f bine, merg la olimpiade, la teatru, la dans... Este adevarat ca prostul gust si nesimtirea sunt stridente si de multe ori iti invadeaza existenta.
Dar eu am ajuns la o faza a existentei mele cand am hotarat sa nu mai las aceste lucruri urate sa-mi intre in suflet si nici macar sa ma enerveze. Nu ma mai straduiesc nici sa schimb ceva sau pe cineva. Iau totul asa cum e. Evit ceea ce nu-mi place si caut sa am in preajma mea oameni cumsecade. Pe ceilalti ii ocolesc pur si simplu, pentru ca imi consuma din energia mea si nu mai vreau. Asta nu inseamna ca eu ma cred buna sau superioara. Am o multime de defecte. Este doar o chestie de optiuni.
Acum 5 ani si jumatate m-am intors acasa, in Busteni. Si ma simt mult mai bine aici decat in marele Bucuresti. Lumea e mai amabila, mai prietenoasa, mai altfel. Si copii sunt altfel. Si daca va ganditi bine si noi am avut golanii nostrii, care faceau si ei rele si erau blamati. La fel si aceasta noua generatie. Dintre prietenii mei multi au copii, unii sunt razgaiati si se dau cu fundul de pamant, altii sunt niste copii de-ti vine sa-i manaci de dulci ce sunt.
Eu nu am talentul literar al lui Gigi, si nu stiu nici cat de coerenta am fost. Am scris ceea ce am gandit repede, repede. Eu sunt intotdeauna pe repede inainte. Dar ma puteti combate.
admin:
Daca te-ar auzi, Capsuna, d-na Poleac, profesoara mea de romana din scoala generala, sau d-na Fanache, o femeie care nu a ras niciodata in viata ei, dascalul meu de limba materna din liceu, cred ca nu le-ar veni sa creada, ce a ajuns sa se afirme despre rebelul lor elev, Gigi. Ca ar avea talent literar. Orice dar asta n-ar crede. Mai repede ca am ajuns academician, ca recunoastere a unor merite in matematica, sau in nationala Romaniei la rugby, asta da ar crede.
De cate ori am fost certat ca nu am facut analizele literare sau fisele de caracterizare a unor personaje, pe care eu le socoteam imbecile si de neanalizat; de cate ori mi-au aratat usa in urma unor comentarii nu foarte soptite; de cate ori am primit observatii la modul in care intelegeam sa respect uniforma de elev.
Problema ca trebuia sa citesc ceea ce mie personal nu-mi placea; intotdeauna am fost selectiv si nu am suportat impunerile de nici un fel. Si cartile de romana erau la vremea acea un amalgam incropit din scriitori "admisi". Lectura suplimentara era impusa tot din tagma celor "iubiti". Cand erau atatea carti bune. Eram disperat ca nu gasesc timp suficient sa citesc Balzac, Eco, Joyce si ei ma infunadau la scoala cu scriitori de doi bani...Si mai vroiam si sport si Gazeta matematica. Visam sa ajung mare profesor de matematica...sau macar sa joc in nationala Romaniei de rugby contra Frantei lui Fouroux si Screela.
capsuna:
Si ce meserie ti-ai ales?
admin:
Ingineeeeeeeeeeeeeeeer!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă