Arhiva > Arhiva
Putem imbatrani, ramanand totusi tineri?
micaela:
cunosc. ;) pe mine m-au ajutat destul de mult cartile pe care le-am citit, in ultimii ani, discutii ca cele din emisiunile lui Oreste, de ex...am inteles cate ceva si cred ca, intr-o oarecare masura, am schimbat ceva la mine...insa deseori nu-mi reuseste...
optimus sum:
nu e chiar asa draga mea... balantele sunt echilibrate dar sensibile si empatice, si dezechilibrul care va inconjoara va afecteaza mereu si mereu... nu voi sunteti de vina , ci "nebunia" din jurul vostru, dar intotdeauna va regasiti echibrul atunci cand altii si-l pierd definitiv...
balanta:
optimus...e si nu e asa...de exemplu , acu nu stiu daca o fi ca sunt balanta...dar am observat la mine o anumita imaturitate emotionala care la alte femei de varsta mea am vazut ca nu exista. Plus trairile sunt duse cumva la extrem...plus ca sunt foarte expansiva...prea emotionala..prea independenta...prea energica...adica lipseste moderatia ce ar trebui sa existe poate la o balanta asa cum o vezi tu...eu mai degraba cred ca balantele sunt in vesnic cautare de echilibru, cu un taler cand sus, cand jos...cumva la extreme...nu mai zic de varsta...ca aici pic la examen...adica maturitatea varstei...hm...la mine nu prea exista...tot atat de bine ma duc sa dansez in club ( ba ma si abtin sa nu dansez la bara ;)) si tot atat de bine ma duc sa stau izolata pe o insula pustie cu Budha Barr...sau tot atat de bine la 50 de ani urc in varf de munte sau imi place sa stau zile intregi la o pensiune fara sa am pe nimeni in jur...adica cu alte cuvinte simt ca sunt mult prea vie fata de cei care ma inconjoara...si eu am probleme ca toata lumea dar mi-am creat cumva o poveste a mea in care traiesc cumva izolata de ceilalti....nu stiu daca e rau sau bine...dar pur si simplu refuz sa imbatranesc
micaela:
da' in cap stai? ;) :D
balanta:
nu, in cap nu stau...am sa incerc...!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă