Arhiva > Arhiva
Nostalgie
julia:
--- Citat din: janeta din Miercuri, 26 Octombrie 2011, 23:55 ---stai inca bine , jul . eu ma tem de vremea cand voi avea nostalgii inchipuite ;D
--- Terminare citat ---
da de ce sa te temi? iti dai seama ce viata minunata ar fi aia in care incepi in fiecare zi viata de la inceput?
almi_gabi:
eu credeam ca ii zice alzheimer ;D .... si tu ii zici la "vie en rose"
jul, cred ca piesa de aseara e de vina :) - sunt deja nostalgica
cum poti fi nostalgic dupa ceva / sau cineva care te-a facut sa te strambi de ras ? ;D
nu-i tocmai ok ???
Mari_a:
Nostalgie de duminica dupa-amiaza - toamna...
Cand eram adolescenta pictam. Afara, in gradina pliiiina de flori
In acuarele. Imi luam guașe din centru, de la magazinele Fondului Plastic din Hanul cu Tei
Tata le inrama pe cele care-i placeau. Aveam lunga prispa a casei plina de culorile mele... Uneori era bai, ca mi le mai strica atunci cand le lipea pe placaj si le dadea cu ceva lac peste. S-au pierdut, s-au dus toate o data cu casa... cand buldozerele lui nea nicu au pus-o jos... O parte din acareturi le-au salvat ai mei, le-au depozitat pe la rude erau siguri ca ne vom intoarce candva. Dupa rascoala, tata a inceput sa faca alta, pe exact acelasi loc mai ramasese fundatia si o parte din calcan. Dar nu mai e ce si cum a fost... Cea veche era mai boiereasca, fusese construita de bunici - impeuna cu cei sase copii ai lor - in '54, cand tata avea vreo 15 ani. Nea nicu ne-a dat pe ea 30.000 si trei apartamente cu chirie la bloc. Pe terenul de 1300 mp nu ne-a dat nimic, ca cica nu era al nostru, era al lor. Avem si acum actul de improprietarire al strabunicului, dat de Ferdinand dupa primul razboi... Nu mai sunt 1300, ca vreo 200 i-a sistematizat nea o data cu malurile raului care curge prin fundul gradinii... Curtea curgea la vale de la poarta spre rau. A fost indreptata umpluta cu pamant din cel mai prost, cu muuult moloz. La poarta a fost inaltata cam cu un metru, in gradina cu muuuult... De-aia nici nu creste mare lucru p-acolo... Fantana, cu diametrul de 90, pe care o aveam aproape la jumatea curtii si care-mi ajungea pe la subsuori, e acum colmatata si-mi ajunge pe la glezne. E o curte-rană. Bunica mea, o bulgaroaica zdravana (semana cu Tamara Buciuceanu) n-a rezistat binefacerilor de la bloc decat vreo doi-trei ani. Cand s-a stins, ajunsese o umbra. Tata a construit vreo patru ani la noua casa a facut si el ce si cum a putut nu mai e boiereasca, e cam muncitoreasca. Dupa inca vreo patru ani, s-a dus si el... Abia implinise 60.
Cand mai deschidem santierul arheologic, plangem toti. Dupa tata, dupa casa, dupa copilarie, dupa tineretea noastra... Ultima oara a fost cand am sapat transee pentru canalizare. Am gasit un sild stramb dintr-un metal galben, greu de la clantele casei, cioburi de sticla verde cu modele florale, de la ferestrele de sus ale prispei, bucati din fatada verzuie tencuita cu model tepi... Le-am pastrat pe toate.
Mi-am amintit de astea ieri cand, cautand prin magazie fiara mai-daneza ca sa-i fac poze, am dat peste un tablouas in ulei din vechea casa... Era pictat de una din surorile tatei... A avut doua, amandoua au fost single toata viata si fara copii... Poate am si eu ceva in gene... Eu macar am facut un pas inainte...
almi_gabi:
stii, mie imi plac povestile de genul asta dar ma intristeaza rau - mai ales ca imi aduc aminte de casa bunicilor mei - din cartierul militari - cand au construit-o ei Militari era comuna nu cartier
acum nu mai exista - a fost demolata - am scris candva vreo 3 randuri despre ea - ii prin arhiva pe undeva
acolo am copilarit - pana la 14 ani
acum blocuri - nici nu mai merg acolo - am facut o data greseala asta - apoi am plans toata ziua ???
am facut intro vara - imi aduc bine aminte o schita in creion a curtii - cu aleea pietruita, cu nucul imens , curtea de pasari, magazia de lemne- mi-a luat o zi intreaga sa fac desenul
acum saptamanal ajung la Hanul cu tei - nu mai iau guase , iau acrilice - asa ma refugiez - si incerc sa uit ca sunt inginer si toata ziua calculez si extrapolez solutii tehnice
imi aduc aminte de faza de la prima mea intalnire cu pictura - dupa ce m-a lasat asa vreo juma de ora sa fac un desen - era o natura statica cu niste ulcele - profesoara m-a intrebat - sa va aduc si o rigla de calcul? ;D
janeta:
off , Mari_a ,off , gabitz , ce dureros trec amintirile cateodata asupra noastra ... inteleg tare bine ce simtiti si-mi pare nespus de rau ca ati
facut parte dintre cei multi pe care tavalugul nemerniciei le-a zobit copilaria , tineretea... si asta este unul dintre motivele pentru care trecutul asta nu ma face deloc sa-i inteleg sensul si asa zisele binefaceri .
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă