Arhiva > Arhiva
Nostalgie
Saturnianul:
Nu am nostalgii. Probabil sufar de anostalgita ;D
Momentele frumoase din trecut incerc sa le recreez sau sa le retraiesc dar nu in imaginatie, ci de-adevaratelea. Iar daca nu pot, ma gindesc la ele insa fara tristete. Nu m-as putea bucura de momente frumoase care au trecut daca m-as gindi la ele cu tristete sau regret.
janeta:
eu iubesc nostalgia... ea ma face sa retraiesc momente semnificative din viata mea si-l impiedica pe neamtul ala care ne tot ascunde lucrurile ( alzheimer il cheama ) sa-si intre pe deplin in drepturi . ???
iubesc nostalgia pentru ca-mi pastreaza in minte oameni , intamplari care si-au pus amprenta asupra existentei mele si care mi-au imbogatit cu cate ceva sufletul .
da , mi-e draga nostalgia pentru ca , din cad in cand , ma face sa-mi astern gandurile si pentru ca ceea ce a pastrat ea place ( cateodata ) si altora facandu-ma tare mandra .
dar , stiti ceva ? stiu eu pe cineva care poate ar descrie mai bine decat mine nostalgia :
almi_gabi:
jani m-ai dat gata
nu am crezut ca o sa-mi transmita vreodata muzica atat de clar sentimente asa cum a fost in seara in care am fost la concertul lui din Bucuresti - efectiv mi se perinda si acum prin fata ochilor acele momente - suna intrun "mare fel" acele acorduri - stie sa descrie de la furie, victorie pana la bucurie si iubire - si asta e unul din momentele din viata mea de care imi aduc aminte cu nostalgie - atunci nu as fi vrut sa se termine niciodata
(si cand te gandesti ca am fost ca magarul - m-au tras de urechi ca sa merg ::) )
cred ca astea sunt de fapt clipele dupa care suntem cel mai adesea nostalgici - cele care am vrea sa tina o eternitate
janeta:
--- Citat ---cred ca astea sunt de fapt clipele dupa care suntem cel mai adesea nostalgici - cele care am vrea sa tina o eternitate
--- Terminare citat ---
taman asa , gabitz , taman asa...
Mari_a:
Nostalgie de sfarsit de toamna... Psalmi arghezieni:
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.
Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut dârz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.
Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.
Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă