Arhiva > Arhiva
Nostalgie
luciamanta:
Superbă poezie!
Mari_a:
Nostalgie de unu și un sfert noaptea:
Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.
(Singurătate, din volumul “Cuvinte de dincolo”, 1934, al lui Demostene Botez. O poezie îndelung cântată în anii '80, dar atunci nu acordam atâta atenție versurilor de acest gen)
almi_gabi:
am citit despre cum ati petrecut in Delta si mi-am adus aminte cat de fain a fost anul trecut cand am facut si noi aceasta tabara cu SC (doar locatia era alta) - se pare ca anumite locuri prin care mergem ne trezesc nostalgia atunci cand ne amintim de ele, de cei care ne-au insotit si iti doresti sa retraiesti acele momente :)
julia:
in toate excursiile asta a fost cel mai neplacut moment: plecarea
Mari_a:
Printre multă maculatură, asta am primit azi de pe un forum juridic pe care am cont. Uite că juriștii e și ei oameni.
O poezie a chilianului Pablo Neruda. Cred că mai am și acum prin pod o carte galbenă a lui, pe care scria mare Strugurii și vântul...
Cine moare?
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare cîte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbânta-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă