Alegerea de a fi single: când singlism-ul devine stil de viață.In statisticile despre căsătoriți și single, vârsta de la care se începe numărătoarea este 20 de ani, considerată pragul unei anumite maturități. Privind astfel lucrurile, pot spune că am fost single doar trei ani și jumătate. Din acel timp sunt căsătorit, iar la sfârșitul lui iulie vom împlini cu Samiza, 43 de ani împreună.
La prima vedere s-ar putea spune că nu am o experiență personală propriu-zisă de viață single și că, din acest motiv, nu aș fi în măsură să vorbesc despre un asemenea subiect. Dar, in urmă cu aproape 20 de ani, am inițiat un proiect dedicat socializării persoanelor single, un concept care, la vremea aceea, apărea pentru prima dată în România. Era ceva nou pentru toată lumea: pentru mine, dar și pentru cei care au ales să se alăture acestui club de vacanțe și evenimente destinat exclusiv persoanelor single.
La început, nu cunoșteam aproape deloc dorințele, așteptările și nevoile celor cărora mă adresam. Cunoașterea înseamna in primul rand înțelegere, iar la înțelegere poți ajunge pe doua cai: prin expertiza sau prin învățare. Mie imi rămânea doar învățarea asa ca am început să citesc, să observ și, mai ales, să întreb. Pas cu pas, experiența directă, dialogul și contactul constant cu oamenii m-au ajutat să înțeleg din interior un "univers" pe care, inițial, îl priveam din afară. Așa se face că, în timp, am ajuns să pot vorbi cu expertiza despre această realitate și să pot aborda teme legate de viața persoanelor single.
Am fost invitat de multe ori să discut public despre acest fenomen și, de fiecare dată, am încercat să explic un lucru esențial: nu există un tipar unic al omului single. Nu există un profil general care să poată cuprinde toate nuanțele acestei condiții. Există, în schimb, tipologii diferite, motivații diferite, feluri diferite de a trăi singurătatea sau independența. Pentru proiectul meu, unul foarte nișat, a fost esențial să pot identifica acele profiluri care se potrivesc între ele, care pot crea echilibru și armonie în interiorul grupurilor. Iar acest lucru nu este deloc simplu. Nu a fost ușor la început, iar astăzi, când comunitatea a crescut considerabil, provocarea este cu atât mai mare.
Cea mai clară confirmare a reușitei vine, însă, din atmosfera care se creează în timpul evenimentelor și al vacanțelor. De cele mai multe ori, aceasta este exact așa cum mi-am dorit să fie: firească, relaxată, caldă, armonioasă. Iar acest lucru îmi arată că, dincolo de dificultăți, direcția este bună și că ceea ce construim are sens.
Într-un fel, acest text continuă articolul „Eșecul căsniciei moderne? Statistici și explicații. Depolarizare și educational mismatch”, păstrând aceeași tematică generală. Mai jos puteți citi câteva aspecte pe care le-am considerat importante de menționat și de explicat.
Într-o lume în care relația de cuplu este adesea prezentată ca un standard al împlinirii personale, alegerea de a fi singur începe să capete conturul unui stil de viață asumat, coerent și, pentru mulți, profund satisfăcător. Dincolo de clișeele sociale și de presiunea subtilă a normelor culturale, tot mai mulți oameni descoperă că nu doar pot trăi bine singuri, ci că nici nu simt nevoia unei relații romantice pentru a se simți compleți.
Această perspectivă este susținută și de cercetările psihologului Bella DePaulo, în cartea sa *I Am Single*, unde demontează miturile legate de viața de cuplu și aduce în prim-plan ideea că statutul de „single” nu este o etapă de tranziție, ci poate fi o alegere legitimă și durabilă. DePaulo vorbește despre prejudecata numită „singlism”, acea tendință de a marginaliza sau de a considera incompleți oamenii care nu sunt într-o relație. În realitate, arată ea, mulți dintre aceștia duc vieți pline, bogate în relații sociale, pasiuni și sens personal.
A fi single nu înseamnă absența iubirii, ci redefinirea ei. În locul unei relații romantice centrale, unii oameni investesc mai mult în prietenii, familie, carieră sau dezvoltare personală. Ei nu simt lipsa unui partener, pentru că nu percep această absență ca pe un gol. Pentru ei, ideea de cuplu nu este o nevoie fundamentală, ci doar una dintre multele opțiuni posibile de a trăi.
Este important însă să distingem între diferitele tipuri de persoane singure. Există, pe de o parte, cei care ajung în această situație în mod conjunctural: în urma unui divorț, a unei despărțiri dureroase sau a decesului partenerului. Pentru aceștia, singurătatea poate fi inițial o stare de tranziție, uneori dificilă, marcată de pierdere și adaptare. În timp, unii dintre ei aleg să reintre într-o relație, în timp ce alții descoperă, poate neașteptat, confortul și libertatea vieții pe cont propriu.
Pe de altă parte, există acei oameni care aleg în mod conștient să nu formeze un cuplu. Pe aceștia îi putem numi „singliști”. Nu este vorba despre o incapacitate de a iubi sau despre o teamă de angajament, ci despre o opțiune clară, bazată pe autocunoaștere. Singliștii nu se definesc prin ceea ce le lipsește, ci prin ceea ce au ales. Ei nu își construiesc identitatea în raport cu ideea de „jumătate”, pentru că nu se percep ca fiind incompleți.
Pentru mulți dintre acești oameni, relațiile romantice pot părea limitative sau pur și simplu nealiniate cu valorile lor. Libertatea de a lua decizii fără compromisuri majore, controlul asupra timpului propriu, lipsa obligațiilor specifice unui cuplu – toate acestea sunt percepute nu ca sacrificii, ci ca beneficii. În loc să caute validare într-o relație, singliștii își extrag sensul din alte surse: creativitate, explorare, autonomie.
Această schimbare de paradigmă ridică întrebări importante despre modul în care societatea definește fericirea și succesul personal. Dacă, până nu demult, traseul „ideal” includea aproape inevitabil căsătoria, astăzi devine tot mai clar că nu există un singur model de viață valid. Alegerea de a fi single nu mai este neapărat o abatere de la normă, ci, pentru unii, expresia unei forme autentice de libertate.
În fond, poate că adevărata problemă nu este faptul că unii oameni aleg să fie singuri, ci dificultatea societății de a accepta că această alegere este la fel de legitimă ca oricare alta. A fi single nu înseamnă a fi în așteptare. Pentru tot mai mulți, înseamnă pur și simplu a fi.
