Lacul dispărut al Edinburgh-ului: povestea întunecată de sub Princes Street GardensAstăzi, în centrul orașului Edinburgh, turiștii se plimbă liniștiți prin Princes Street Gardens, un parc verde aflat chiar sub stânca pe care se ridică castelul. Puțini dintre ei știu că, până în secolul al XIX-lea, în acel loc se afla un lac sumbru și urât mirositor: Nor Loch. În apele lui tulburi s-au adunat timp de secole deșeuri, crime, execuții și povești macabre – iar când lacul a fost secat, pământul a început să scoată la lumină urmele acelor tragedii.
Povestea începe în anul 1460, când regele James III al Scoției a ordonat ca o vale mlăștinoasă de la nord de Edinburgh Castle să fie inundată pentru a forma un obstacol natural împotriva invadatorilor. Astfel a apărut Nor Loch – un lac artificial întins la poalele orașului medieval.
Inițial, rolul lui era pur militar. Dar pe măsură ce orașul a crescut și s-a aglomerat, lacul a devenit ceva cu totul diferit: un loc în care ajungea aproape tot ce era nedorit în Edinburgh. Sute de ani, locuitorii aruncau în el: gunoi și resturi menajere, animale moarte, obiecte abandonate, uneori… și oameni.
În timp, Nor Loch a devenit o apă stătută, neagră și pestilențială, despre care localnicii spuneau că mirosea atât de puternic încât vântul aducea duhoarea până în străzile orașului.
În secolele XVI–XVII, când frica de vrăjitorie și moralitatea religioasă dominau societatea, Nor Loch a devenit și un loc de pedeapsă. Se spune că aici erau aduse femeile acuzate de vrăjitorie pentru a fi supuse unui test crud: „ducking” – scufundarea în apă. Dacă femeia se îneca, era considerată inocentă; dacă supraviețuia, era declarată vrăjitoare și executată.
În anul 1624, documentele menționează că unsprezece femei au fost înecate într-o singură zi în lac.
În acele vremuri, Nor Loch devenise un fel de groapă comună a orașului: locul unde erau aruncate cadavrele celor executați sau ale celor care își puneau capăt zilelor.
Una dintre cele mai tulburătoare povești legate de lac a circulat în Edinburgh timp de secole. În 1628, un bărbat numit George Sinclair a fost acuzat că întreținea relații incestuoase cu două dintre surorile sale. Procesul a scandalizat orașul. Într-o epocă dominată de moralitate religioasă strictă, o astfel de crimă era considerată nu doar ilegală, ci și o blasfemie. Sentința a fost teribilă. Sinclair și sora sa mai mare au fost închiși într-un cufăr de lemn în care se făcuseră găuri, apoi au fost aruncați în apele întunecate ale Nor Loch pentru a muri înecați. Se spune că sora mai tânără a fost grațiată în ultimul moment.
După execuție, lacul a înghițit povestea lor – iar timpul a acoperit-o cu noroi și gunoaie.
Până în secolul al XVIII-lea, Nor Loch devenise o problemă serioasă pentru oraș. Mirosul, bolile și nevoia de extindere urbană au convins autoritățile că lacul trebuie eliminat. Începând cu 1760, lucrările de drenare au început treptat pentru a permite construirea North Bridge și dezvoltarea noului cartier al orașului. Procesul a continuat până în jurul anului 1820când lacul dispăruse aproape complet.
În locul lui avea să apară parcul care există și astăzi. Dar înainte ca pământul să fie transformat în grădini, muncitorii au făcut descoperiri tulburătoare. Pe măsură ce lacul era golit și terenul excavat, oase umane au început să iasă la suprafață. Unele aparțineau copiilor sau victimelor necunoscute aruncate în apă de-a lungul secolelor.
Cea mai dramatică descoperire a avut loc în 1820, aproape de locul unde fusese cândva Wellhouse Tower, la baza castelului. Muncitorii au găsit un cufăr mare îngropat în mâl. Când a fost deschis, în interior se aflau scheletele a trei persoane. Martorii au spus că scheletul unui bărbat înalt se afla între două schelete de femei. Descoperirea a fost imediat asociată cu vechea poveste a lui George Sinclair și a surorilor sale, executați cu două secole mai devreme. Unele relatări spun că toate trei cadavrele erau acolo; altele afirmă că au fost găsite doar două schelete. Indiferent de numărul exact, descoperirea a confirmat că poveștile despre execuțiile din lac nu erau simple legende.
În anii 1820, zona fostului lac a fost transformată în Princes Street Gardens, un parc elegant care separă orașul vechi de cel nou. Astăzi, acolo lumea se plimba linistita si relaxata pe alei, printre monumente sau zăbovesc pe peluza. Fara sa stie poate ca sub iarba liniștită se află straturi de noroi și istorie – rămășițele unui lac în care, timp de sute de ani, au fost aruncate victime ale fricii, ale superstiției și ale justiției crude.
Nor Loch nu mai există. Dar poveștile lui – despre vrăjitoare înecate, crime ascunse și frați condamnați pentru incest – continuă să bântuie istoria Edinburgh-ului.
