Arhiva > Arhiva

Ego

<< < (2/8) > >>

pe_jumate:
ep II
si, ca si tine, draga @admin, ma intreb deseori ce ma face sa raspund diferit unui stimul similar si absolut repetabil, de exemplu: dimineata cand merg la birou pe drumul meu, am niste intersectii prapadite de traversat, unde inevitabil se formeaza cozi la orele de "rush", adica atunci cand tot bucuresteanu' se urneste spre birou ..

ei .. aproape intotdeauna, asteptand sau deplasandu-ma incetinel si cuminte  (I-a, max a-II-a) ca sa ajung la semafoare,  sunt "incalecata" sistematic de tipi in masini puternice, care imi iau fata sau forteaza intrarea in rand dupa depasirea coloanei de "cumintzei" ca mine..

in anumite zile zambesc si ii las senina, ca la un cadril cu figuri, sa se strecoare lin in fata mea fara sa-mi trazneasca bara din fata si mi se pare normal sa fac asa iar in altele, ma revolt si ma fac imbufnata ca nu-i vad, ba ii si injur de mama focului si imi vad de drum privind numai in fata, riscand realmente ca acei stapani egocentrici ai soselelor sa-mi juleasca masina..

de ce uneori asa si alteori altfel?? sculatul cu fata la cersaf nu e o explicatie suficient de stiintifica.. si atunci?!? :)

marcutza:
Actiunea exterioara nu se schimba, numai intentia din spatele ei ... ceea ce este suficient - Intentia este singura actiune.

Baal HaSulam ne da exemplul urmator:

Inchipuie-ti doi prieteni foarte buni, iar unul il invita pe celalalt la el, la cina. Din dragoste pentru prietenul sau, gazda pregateste acele feluri de mancare si delicatese care stie ca il vor multumi pe acesta. Totul este aranjat pentru a-l distra si a-l multumi pe prietenul sau. Musafirul ajunge si vede un ospat perfect asezat in fata lui si, dintr-odata, isi da seama ca prietenul sau este cat se poate de darnic in situatia asta, si ca el este acolo doar ca sa primeasca. Acesta recunoaste in fata gazdei ca este coplesit de rusine si refuza sa manance. Gazda ii spune, nu intelegi, am pregatit toate astea pentru tine, pentru ca am vrut sa te bucuri de toate acestea, ca sa intelegi cat de drag imi esti . Daca tu nu mananci, imi vrei strica toata aceasta seara. Apoi musafirul incepe sa inteleaga ca succesul intregii cine depinde de fapt de el si ca, daca mananca pentru a multumi gazda, de fapt el este cel ce da (cel generos). Asadar, el incepe sa manance cu pofta, astfel incat, gazda sa fie incantata de ceea ce a intentionat si a pregatit pentru musafir. De fapt, facand asta, el a inteles gandul gazdei, pentru ca, si el are o intentie identica si dragoste pentru gazda, la fel cum gazda are pentru el.

Sa ciocnim un pahar de vin! (sau doar un strugure din vie)

Ayouni:
De cand am vazut acest topic, mi-am zis ca este foarte interesant.  A facut sa ma gandesc mai intens asupra unei situatii care m-a afectat foarte mult acum cativa ani.  In tot acest timp am incercat sa ma cunosc cat mai mult si cat mai profund.  Am avut ocazia sa-mi dau seama unde si cum am gresit, am inteles cat rau am putut sa-mi fac… ceea ce m-a interesat intre timp a fost sa recunosc si sa-mi asum greseala ca fiind numai a mea, sa o asimilez si sa incerc sa nu mai fiu asa dura cu mine, sa incerc sa ma iert.  Inca mai lucrez la acest aspect.  Este un permanent proces de introspectie care nu se va termina vreodata, cred eu.  De atunci am inceput sa dau mai multa atentie acestor doua concepte, eu si ego si sa le (ma) analizez to timpul. In general, am avut mai mereu grija sa-mi tin ego-ul in frau… dar a fost suficient ca o singura data sa-l las  sa preia controlul si totul s-a dus de rapa. Da, uneori nu mai exista o a doua oportunitate. Daca-mi foloseste procesul de cunoastere la care am purces? da si foarte mult ; stiu ca nu mai pot actiona in trecut si nici repara nimic, dar constientizand anumite fapte, le pot evita sau incerca sa le evit macar, minimizand impactul.
Ego-ul este ceea ce gandim ca suntem ; eu-l este ceea ce suntem in realitate.  Ego-ul este precum un copil rasfatat, egoist, laudaros, zgomotos, originea greselilor noastre in viata. Eu-l este personalitatea noastra dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.  Cred ca toata lumea a vazut filmul Dr. Jekyll si Mr. Hyde (ma rog, este un exemplu destul de exacerbat dar poate tocmai din acest motiv ne poate ajuta sa intelegem mai bine cum sta treaba) : vietile celor doi "noi" nu pot fi traite in acelasi timp.  Gasim adevarata libertate atunci cand ego-ul nostru cedeaza in fata nasterii propriei noastre personalitati. Dar nu este usor sa separam, smulgem si sa aruncam ego-ul cel fals, este un proces lung si dureros. Dar nu imposibil.
Cand ego-ul domina viata noastra, vedem greselile mici ale celorlalti dar scuzam erori uriase in noi insine.  Stiti povestea cu paiul din ochiul celuilalt si barna din ochiul nostru… De multe ori suntem nedrepti cu ceilalti si nu recunoastem ca cei care gresim suntem noi.  Altii fac la fel cu noi si spunem ca ar trebui sa cunoasca lucrurile mai bine.  Uram alte fiinte si credem ca acea ura este invidie.  Cautam compania anumitor persoane si le adulam  gandindu-ne doar la ce beneficii am avea de pe urma lor si vrem sa credem ca acest lucru este dragoste.  Mintim de numeroase ori si justificam aceste minciuni numindu-le tact. Avem rezerve in a apara in public persoane nedreptatite  si numim acest lucru prudenta.  In acelasi timp criticam (sau barfim) cu severitate pe altii si spunem ca ne infruntam cu curaj faptelor.  Refuzam sa renuntam la pacatele noastre si daca cineva face acest lucru, ne uitam chioras la el si-l vorbim de rau.  Avem grija de noi in mod excesiv si spunem ca avem grija de sanatatea noastra ; adunam bunuri materiale mai mult decat este nevoie si spunem ca ne gandim la siguranta noastra.   In acelasi timp ne supara bogatiile acumulate de altii.  De multe ori credem ca suntem virtuosi doar pentru ca am dat peste o persoana cu mai multe vicii.
Egoismul este contrariul iubirii adevarate.  Egoismul ne face sa ne simtim ca fiind centrul tuturor lucrurilor si buricul lumii noastre mici si meschine.  Egoistul nu-si cauta decat propriul interes.
Si fiindca am revazut de curand filmul SAPTE(unde Kevin Spacey joaca extraordinar, alaturi de Morgan Freeman si Brad Pitt), m-am gandit ca s-ar putea face o apropiere intre ego-ul nostru si in ce masura poate fi influentat acesta de cele sapte pacate capitale (astfel clasificate de biserica catolica). Dupa ei, exista pacate veniale, cele care pot fi iertate printr-un sacrament bisericesc (post, rugaciuni) ; si cele capitale sau mortale : mania (cu caciulita pe primul a), lacomia, trandavia, mandria, desfraul, invidia si mancatul in exces. Tot biserica catolica recunoaste existenta a sapte virtuti care pot contracara efectul pacatului mortal corespunzator :
Castitatea vs Desfrau
Moderatia vs Mancatul in exces
Mila vs Lacomia
Munca vs trandavia
Rabdarea vs mania
Omenia vs invidia
Umilinta vs mandria

V-ati gandit vreodata care din aceste pacate capitale si daca da, cum va influenteaza viata de zi cu zi, si implicit  ego-ul ? credeti ca poate fi vreo legatura ?

luciamanta:
Ayouni, pacatele capitale influenteza ego-ul, mandria cel mai mult.

Ayouni:
@admin, m-am gandit si la aspectul acela al armonizarii in grupuri, cand se produce un click si de ce.  am observat ca acolo unde membrii unui grup, renunta la ego, atunci cand se intalnesc sa petreaca un timp agreabil impreuna si daca vin inarmati cu RESPECT unii fata de altii, se produce acel click magic si atmosfera este foarte placuta si relaxata.  am trait acest lucru, de curand, cand am fost la mare, toti  am plecat de la aceste principii nescrise si nepronuntate in mod oficial, dar resimtite in fiecare dintre noi si a fost foarte frumos.  ce minunanat este sa poti sa te bucuri de compania semenilor tai fara sa-ti fie teama ca te vor rani, ca te vor scruta cu un ochi critic si-ti vor gasi tot felul de defecte, ca te vor barfi si ca vor face in asa fel incat sa te simti prost.  brrrrr! 

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă