da, Sara, facem echilibristica pe fringhia vietii... Si e mai greu cind esti singur. Dar si mai greu cind cineva ti se opune
Daca privesc in profunzime, eu descopar ca e mai usor singur. Cand esti singur, nu e nimeni cu care sa te sfatuiesti, care sa te tina sau sustina, care sa iti zambeasca de acolo de jos (de sub frangie) sau dupa o franghie paralela (ceea ce-ti poate lipsi daca n-ai invatat si experimentat autonomia insasi, dar te poate motiva sa o faci de unul singur pentru ca odata invatata, sa o poti oferi intr-o relatie - nu stii sa ti-o oferi tie insuti, nu esti capabil sa oferi altcuiva ceea ce nu-ti poti oferi tie insuti). Esti tu cu tine insuti si motivatia o gasesti doar in tine. N-o gasesti, azi, te ridici si o iei de la capat. Fara sa fii fortat de cineva din exteriorul tau.
Probabil nu degeaba initiatii spun ca perioada de burlacie/singuratate, perioada numita "nu-i e dat sa fie cu cineva" este perioada de PREGATIRE pentru ceea ce urmeaza. Se spune ca numai persoanele care au reusit sa traiasca singure in armonie cu ele insele ajung sa se desavarseasca prin casatorie. Pentru ca prin casatorie indivizii ajung sa se cunoasca mai bine pe ei insisi (oglindindu-se reciproc) si apoi ajung sa se cunoasca unul pe altul. Cand esti singur, nu e cineva care sa-ti arate defectele, care sa te motiveze sa fii altfel. Daca reusesti sa o faci tu singur, iti asiguri deja o treapta urcata mai aproape de ceea ce se presupune "o relatie mai reusita decat precedentele".
Cand cineva ti se opune prin opozitia lui facandu-ti rau, da, poate fi mai grea povara existentei singuratatii in doi, decat cea de a fi singur cuc.
Oricare varianta ar fi valabila pentru cititor, echilibristica privita ca joc devine interesanta atata timp cat nu privesti in jos prea mult!