Pentru mine, metroul, cu care merg aproape zilnic, e un exercitiu de imaginatie tot timpul! Imi place sa dau, de exemplu, note pentru frumusete, sau pentru haine mai chic sau ciudate de-a binelea! Sau sa urmaresc cu ce "se ocupa" cei din jurul meu: ce citesc, ce telefon "de fitze" manevreaza, sau altele asemenea! Imi place sa incerc sa imi imaginez cate ceva despre viata lor asa, la prima privire! Cel mai mult ma bucura copiii guralivi si isteti: ei vorbesc intotdeauna tare si de obicei ma amuza cu cate o "perla" cu care il pun pe adultul insotitor in dificultate!
Cat despre discutia legata de topic, cred ca tine de firea fiecaruia sa fie (sau nu) intr-o vesnica "lupta cu viata"! Eu am ajuns la concluzia ca, cu cat te zbati si te agiti mai mult, cu atat iti complici mai mult existenta! Valurile vietii sunt mai line sau mai involburate, iar eu prefer sa nu anticipez pesimist evenimente! Am inteles ca de multe ori "un sut in fund e un pas inainte", asa ca nu ma panichez inutil gandindu-ma la ce s-ar putea intampla, decat eventual facandu-mi un "plan B" pentru oricare eventuala situatie! Totul tine de atitudinea fiecaruia vis-a-vis de tot ceea ce ne rezerva viata! In privinta asta, eu sunt o optimista incurabila si in orice fapt de viata, oricat de nefericit sau neplacut ar fi, sunt convinsa ca am o lectie de viata! Evit un singur gen de persoane: pe cele vaicarete si pesimiste!
