Singur in lupta pentru viata

[Ayouni]

   Am o intrebare care ma preocupa de mai multa vreme: "Sunt oamenii singuri si fara copii mai putin importanti decat ceilalti semeni ai lor?" .............. Chiar credeti ca statutul de persoana singura trebuie sa produca complexe?

mai intai as dori sa te felicit pentru curajul tau de a fi tu insati, luciamanta, si a te bucura de orice ocazie; chiar daca e vorba de o petrecere unde nu ai o pereche, sau intr-o excursie, plimbare in parc, orice altceva.  de multe ori te poti simti mult mai bine asa, decat intr-o companie de complezenta: pentru ca bucuria vine din tine, nu trebuie sa fie altcineva ca sa-ti dea valoare, sa te faca sa fii mai destept, mai frumos, mai spiritual, etc.  toate astea le purtam sau nu le purtam in noi. si fiindca ele sunt acolo -atunci cand sunt- atunci sa ne straduim se le folosim, sa le scoatem la iveala, sa ne bucuram de ele.  poate vor atrage mirare din partea unora, admiratie din partea altora, sau chiar mai mult. iar daca se gasesc si unii care zambesc ironic sau fac comentarii neavenite, treaba lor, o fac doar din invidie, bietii de ei.
din punctul acesta de vedere si eu sunt la fel: daca e muzica frumoasa si ma simt bine, dansez, rad, sunt fericita! nu ma simt absolut deloc complexata; decat nefericirea in doi, de milioane de ori mai bine singur/a.
si mai cred ca toti oamenii sunt importanti, cu sau fara copii, fiecare asa cum este.

[pe_jumate]

am vazut adineaori pe Explorer un documentar exceptional despre o noua tehnica in chirurgie, in indepartarea anevrismelor si tumorilor de pe creier fara a se produce deteriorari ireversibile ale creierului in urma operatiei.. pe scurt, s-a pornit de la un accident al unei schioare norvegiene care, aflata la ski, a cazut intr-un rau de munte si, blocata sub o pojghita de gheata a intrat in hipotermie si apoi in moarte clinica adica nu mai avea nici puls, nici respiratie si nici activitate cerebrala.. elicopterul a ajuns la ea dupa circa 50 de minute si a fost transportata la spital unde a ramas in hipotermie, cu o temperatura de circa 13.5 grade inca cateva ore..
pentru ca practica medicala in norvegia nu permite declararea mortii unui corp uman inghetat, au incercat sa ii incalzeasca sangele, extragandu-i-l din corp si trecandu-l printr-un vas cu apa calda, si in mod surprinzator dupa cateva ore bune, inima a inceput in mod spontan sa ii bata .. ea era totusi in coma profunda, si dupa circa 21 de zile de terapie intensiva in care i s-a mai oprit inimas de cateva ori, s-a trezit din coma.. dar era complet paralizata de la gat in jos.. a urmat o recuperare iar in prezent lucreaza ca radiolog alaturi de medicii care i-au salvat viata..
exemplul ei a folst luat de un medic din statele unite, care, ca sa poata opera anevrisme pe creier, raceste corpul pacientului extragandu-i sangele din corp si trecandul printr-un dispozitiv cu cuburi de gheata, pana cand activitatea inimii si tioate celelalte functii inceteaza, pacientul ajungand in moarte clinica, ii deschide apoi cutia craniana ca sa faca operatia propriu-zisa iar apoi ii reincalzeste sangele si asteapta ca inima sa o ia din loc spontan..
intrebarea pe care si-o pun el si echipa lui e urmatoarea: ce e moartea, in conditiile in care un pacient aflat in moarte clinica pentru mai multe ore in timpul interventiei chirurgicale isi reia viata daca e reincalzit la temperatura normala?

[Saturnianul]

intrebarea pe care si-o pun el si echipa lui e urmatoarea: ce e moartea, in conditiile in care un pacient aflat in moarte clinica pentru mai multe ore in timpul interventiei chirurgicale isi reia viata daca e reincalzit la temperatura normala?

Dupa ce am citit aici, as spune ca, biologic, moartea e o forma de staza din care organismul nu mai poate fi trezit. Nu intru in alte... sfere

[pe_jumate]

da, @saturn.. e cutremurator si faptul ca unul din pacientii doctorului povestea lucruri despre experienta lui extracorporala.. mort clinic fiind pe masa de operatie, constiinta/sufletul lui se pare ca a parasit corpul, situandu-se undeva deasupra corpului, iar de acolo a auzit conversatia celor care il operau, cu detalii tehnice pe care nu avea cum sa le stie, fiind vorba de termeni medicali si conversatie a doctorilor cu privire la problemele pe care le intampinau acestia in timpul operatiei (manevrele pe care le-au facut in conditiile in care au constatat dupa ce l-au deschis ca trebuiau sa schimbe tehnica hotarata inainte de operatie, pentru ca vasele de sange principale nu aveau lumenul (deschiderea) destul de mare ca sale permita usoara interventie..

mai mult, dupa "contemplarea actiunii" de pe masa de operatie, acestui suflet i s-a deschis in spate proverbiala lumina alba care il atragea spre ea.. iar bunica sa, moarta, l-a intampinat si i-a transmis ca nu era vorba de moarte iar faptul lumina in sine nu era decat "o statie" pentru ca se va intoarce inapoi..

ma uitam, inainte de a vedea documentarul asta, la fel de fel de filme cu subiecte legate de paranormal si imi ziceam: ei, "sunt doar filme" dar acum, pur si simplu sunt marcata de constatarea ca probabil durata vietii fiecaruia e cumva prestabilita si ca exista "ceva" dupa moarte..

[Saturnianul]

In ce ma priveste, nu exista moarte. Ceea ce numim noi moarte este de fapt doart incetarea existentei in aceasta forma, in aceasta dimensiune. Una din explicatiile date fantomelor (si care mi se pare cea mai plauzibila stiintific) este aceea ele sunt fiinte energetice aflate intr-un spectru invizibil ochiului uman.

[pe_jumate]

da, @saturn, exact asta era concluzia celor care facusera comentariul in documnetarul ala.. ca suntem practic inconjurati permanent de fiinte din asta care ..culmea, vad ce facem, aud, si, judeca.. dar pe care nu le putem simti, in uriasa noastra inferioritate.. (by the way, promit ca nu mai fac prostii, stiind ca in orice clipa se uita si bunica si tata la mine! )

..ca sa continui "noaptea fantomelor" pe forum, ma intreb acum de ce nu mi-au sarit in ochi atatea coincidente in culturile diverselor popoare cu privire la existenta fantomelor, a strigoilor si mai ales a vietii de dupa moarte..

.. pana si bietii daci radeau la moartea cuiva, parca stiind ca moartea pamanteasca nu e nicidecum "sfarsitul"

PS draga @saturn, daca ti se par macabre/descurajante comentariile mele din noaptea asta, te rog sa le stergi, ok?

[Saturnianul]

Macabre?! Draga @pe_jumate, eu am fost de 2 ori in moarte clinica si am vazut "proverbiala lumina alba", glumesc mult pe tema mortii si a bolilor iar viziunea mea despre viata e una ce nu exclude latura ei materiala, dar o depaseste. Asa ca nu sunt eu cel mai potrivit sa judec macabrul  De multe ori imi temperez exprimarile pe anumite subiecte considerate mai sensibile pentru a nu-i speria pe cei mai noi si pe potentialii viitori membri care deocamdata au statut de vizitatori

[pe_jumate]

poti povesti trairea de atunci?
exista viata dupa moarte, asa-i?
ai simtit-o in chemarea luminii?

PS asa spunea pacientul care oferea marturia din documentarul de care vorbeam..

[steliana]

Ce-mi place!
Până să plec în concediu, - adică prin iunie - chiar terminasem o carte alui Cayce, în care explică unele lucruri despre viaţa de după moarte.
Din unele cursuri făcute prin martie, am învăţat dimensiunea din care facem parte, cât % din sufletul meu este cu mine, cât % din mintea mea este împrăştiată (stăteam bine), cât % din faptele vieţii anterioare am repetat şi în această viaţă, şi cât % am făcut lucruri noi.
Ne întrupăm pentru a repara greşelile făcute din vieţile anterioare. Doar când ne îndreptăm greşelile într-o proporţie foarte mare, trecem într-o dimensiune superioară.
Mă număr şi eu printre cei care au văzut luminiţa......

[pe_jumate]

@stel: te rog, poti sa dezvolti?

[steliana]

Împărtăşesc cu plăcere experienţele mele.
Mai mult .... aş prefera să o fac la o întâlnire .... ceva.
Dar..... am trecut şi eu prin tunelul timpului aşa cum mi-a spus un bun duhovnic. Credea că eu am dorit să parcurg acel eveniment dar am explicat că totul a venit de la sine.
Şi cel puţin una din experienţe pare greu de crezut.

[luciamanta]

Împărtăşesc cu plăcere experienţele mele.
Mai mult .... aş prefera să o fac la o întâlnire .... ceva.
Dar..... am trecut şi eu prin tunelul timpului aşa cum mi-a spus un bun duhovnic. Credea că eu am dorit să parcurg acel eveniment dar am explicat că totul a venit de la sine.
Şi cel puţin una din experienţe pare greu de crezut.

Steliana, in urma acestei experiente, s-a schimbat viata ta?

[steliana]

Categoric da. A fost o cerinţă foarte fierbinte. A fost o rugăminte.
Lucrurile au fost rezolvate în timp, iar acum nu am rămas decât cu amintirea acelui moment.
Ce să vă spun...... visele concordau cu realitatea, era mai mult o îmbinare.
Iar călătoria a survenit în urma nepuţinţei mele de a gestiona ceea ce simţeam atunci.
La o proximă întâlnire, dacă sunteţi interesaţi am să povestesc.

[luciamanta]

Categoric da. A fost o cerinţă foarte fierbinte. A fost o rugăminte.
Lucrurile au fost rezolvate în timp, iar acum nu am rămas decât cu amintirea acelui moment.
Ce să vă spun...... visele concordau cu realitatea, era mai mult o îmbinare.
Iar călătoria a survenit în urma nepuţinţei mele de a gestiona ceea ce simţeam atunci.
La o proximă întâlnire, dacă sunteţi interesaţi am să povestesc.

Ar fi bine, Steliana, sa ne intalnim si sa ne impartasesti din experienta traita de tine.

[steliana]

Cu plăcere!