Arhiva > Arhiva
Singur in lupta pentru viata
carmentoma:
Pentru mine, metroul, cu care merg aproape zilnic, e un exercitiu de imaginatie tot timpul! Imi place sa dau, de exemplu, note pentru frumusete, sau pentru haine mai chic sau ciudate de-a binelea! Sau sa urmaresc cu ce "se ocupa" cei din jurul meu: ce citesc, ce telefon "de fitze" manevreaza, sau altele asemenea! Imi place sa incerc sa imi imaginez cate ceva despre viata lor asa, la prima privire! Cel mai mult ma bucura copiii guralivi si isteti: ei vorbesc intotdeauna tare si de obicei ma amuza cu cate o "perla" cu care il pun pe adultul insotitor in dificultate!
Cat despre discutia legata de topic, cred ca tine de firea fiecaruia sa fie (sau nu) intr-o vesnica "lupta cu viata"! Eu am ajuns la concluzia ca, cu cat te zbati si te agiti mai mult, cu atat iti complici mai mult existenta! Valurile vietii sunt mai line sau mai involburate, iar eu prefer sa nu anticipez pesimist evenimente! Am inteles ca de multe ori "un sut in fund e un pas inainte", asa ca nu ma panichez inutil gandindu-ma la ce s-ar putea intampla, decat eventual facandu-mi un "plan B" pentru oricare eventuala situatie! Totul tine de atitudinea fiecaruia vis-a-vis de tot ceea ce ne rezerva viata! In privinta asta, eu sunt o optimista incurabila si in orice fapt de viata, oricat de nefericit sau neplacut ar fi, sunt convinsa ca am o lectie de viata! Evit un singur gen de persoane: pe cele vaicarete si pesimiste!
almi_gabi:
--- Citat din: carmentoma din Vineri, 06 Mai 2011, 22:53 ---.... In privinta asta, eu sunt o optimista incurabila si in orice fapt de viata, oricat de nefericit sau neplacut ar fi, sunt convinsa ca am o lectie de viata!
--- Terminare citat ---
optimismul ajuta in lupta pentru viata, carmen, indiferent ca esti singur sau in doi sau mai multi
se spune ca este mai usor atunci cand sunt doi ~ pentru ca exista o doza mai mare de optimism si incredere in fortele tale stiind ca ai un reazem alaturi
steliana:
si daca optimismului ii mai adaugam si puterea de acceptare a absolut tot ceea ni se intampla ... el este fericirea, pe care o tot invocam; o avem; ne este la indemana; dar ... nu o credem
almi_gabi:
steli, incerc sa am curajul sa accept tot ceea ce mi se intampla,
sa nu lupt cu inevitabilul ,
sa nu ma intreb "de ce tocmai mie" pentru ca stiu ca asta nu ajuta
iau totul asa cum vine
sa ma adptez imprejurarilor
janeta:
--- Citat ---steli, incerc sa am curajul sa accept tot ceea ce mi se intampla,
sa nu lupt cu inevitabilul ,
--- Terminare citat ---
in urma cu niste ani am gasit spusele de mai jos . mi-a placut cum sunau , dar nici pe departe nu m-am gandit cat de multa nevoie voi avea de ele . in cel mai greu moment greu al vietii mele mi le-am amintit si de atunci le repet zilnic , pentru ca nimic nu este intamplator .
nu stiu daca tu , gabitza , aveai cunostinta de ea dar daca nu, imi place ca esti atat de desteapta incat sa descoperi singura invatamintele oferite de aceasta rugaciune :
"Da-mi, Doamne, seninatate ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele" (Reinhold Niebuhr)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă