Arhiva > Arhiva

Quarter-life crisis

(1/2) > >>

daniel:
Salutare tuturor! :)

Vin cu un subiect mai putin discutat la noi, insa tind sa cred ca sunt destui tineri care se confrunta cu ceea ce in vest se numeste "quarter-life crisis" (mai pe romaneste "criza de la sfertul vietii"). In principiu, e vorba de trecerea de la viata relativ lipsita de griji din adolescenta/studentie la cea de adult full-time cu tot setul de responsabilitati aferente.
E o perioada in care incepem sa ne punem intrebari serioase in ceea ce priveste viitorul. Iar raspunsurile par ca ne vor afecta tot restul vietii. Asteptarile sunt mari, insa si incertitudinea e mai mare ca oricand.
Ati fost in aceasta situatie? Cum ati trecut peste?

Pun si 2 link-uri (doar in engleza din pacate) care explica mai pe larg fenomenul:
http://en.wikipedia.org/wiki/Quarter-life_crisis
http://www.enotalone.com/article/6532.html

maria171:
da, da
super subiect
sa ne gandim

carmentoma:
        Sa stii ca si pe mine m-ar interesa subiectul, dar nu din prisma ta, ci din a mamei unui tanar de aproape 20 de ani, in ultimul an de liceu si  care, cand vorbeste de viitorul lui, inca mai spune "cand ma voi face eu mare"! Chestie care ma face sa ma amuz copios, avand in vedere ca are 1.86 m, 85 kg si 47 la picior, cum am mai zis! E un "copil mare"! Mi-e drag de el ca inca mai "copilareste", desi ma gandesc ca se va confrunta cu foarte multe atunci cand, in sfarsit , isi va lua viata in piept! Deci astept cu nerabdare sa vad cum se descurca tinerii proaspat porniti in viata! Eu i-am oferit si ii voi oferi in continuare tot ce imi va sta in putere, dar un singur lucru nu ii pot garanta: norocul in viata! Dar sper si ma rog la Bunul Dumnezeu sa aiba parte si de asa ceva, ca e un copil bun!

almi_gabi:

--- Citat din: daniel din Marți, 13 Aprilie 2010, 21:00 ---
Vin cu un subiect mai putin discutat la noi, insa tind sa cred ca sunt destui tineri care se confrunta cu ceea ce in vest se numeste "quarter-life crisis" (mai pe romaneste "criza de la sfertul vietii"). In principiu, e vorba de trecerea de la viata relativ lipsita de griji din adolescenta/studentie la cea de adult full-time cu tot setul de responsabilitati aferente.
E o perioada in care incepem sa ne punem intrebari serioase in ceea ce priveste viitorul. Iar raspunsurile par ca ne vor afecta tot restul vietii. Asteptarile sunt mari, insa si incertitudinea e mai mare ca oricand.
Ati fost in aceasta situatie? Cum ati trecut peste?


--- Terminare citat ---

"Perioada de la sfertul vietii" - am trecut-o fara sa realizez prea mult ce se intampla - m-am angajat de la 19 ani. Mi-am ajutat parintii in cheltuielile casnice. Mi-am pierdut mama la 25 de ani. La 26 de ani am terminat facultatea. La 28 de ani aveam casa mea.
Si viata incepuse fara sa constientizez ca eram deja angrenata in roata vietii!

Startul in viata de adult se face diferit in fiecare caz in parte.
Unii sunt sustinuti de familie, altii se lovesc singuri de greutatile vietii.
Drumul ne duce precum un val  si daca in adolescenta am fost invatati sa inotam bine,  in mod cert ne descurcam.

adria:
subiect tare
daca e sa vorbesc despre mine, totul e ok
la 18 ani m-am angajat (am facut facultatea la seral), iar parintii au fost tot timpul alaturi de mine
in anul 4, am facut un pas important: m-am casatorit si,apoi, celelalte au venit normal, pana la un anumit punct
daca e sa vorbesc din perspectiva unei mame, e, se schimba treaba
am impresia ca baiatul cel mare (23 ani) si-ar dori o independenta totala (sta inca acasa), dar il retine cred o anumita comoditate; mama ii spala, calca, face mancare, ii mai da bani, cand ramene fara, etc
altfel, ar trebui sa se descurce singur, sa-si organizeze mult mai bine banii, dar vad ca nu e hotarat sa faca pasul cel mare (nu ca mi-as dori neaparat, sunt cam posesiva)
vorba lui carmen, cred ca vrea sa mai copilareasca
cel mic (18 ani) incearca timid sa-mi arate ca si el vrea sa faca ceva sa nu mai fie asa dependent de mine: vrea sa lucreze in vacanta, de ex.
as vrea ca fiecare dintre ei sa faca alegerile corecte, deciziile pe care le vor lua sa fie exact ceea ce isi doresc si sa aiba noroc; iti trebuie si un pic de noroc in viata
ai dreptate, carmen, oricat am incerca noi, tot ei sunt cei care-si traiesc viata

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare