Salutare! Sper ca toata lumea a ajuns cu bine acolo unde si-a propus sa ajunga.
Eu am bataut cale lunga pana in Bucovina dar a meritat cu varf si indesat!
Iata, au iesit la comentarii doi inaintea mea, eu care ma obisnuisem sa fiu prima si singura!
Asta spune multe despre aceasta excursie, am inteles acum de ce se ocupa locurile instant.
E cu de toate, aer curat care-ti reseteaza plamanii de cum cobori in Vatra Dornei, totul e molcom si asezat, simti cum incetul cu incetul ti se netezesc asperitatile…pensiunea este imaculata, cu panorama 360 , cu niste gazde pe masura.
Despre echitatie poti vorbi oricat dar doar cand urci pe calut intelegi cu adevarat, ce sa mai zic de rafting, bucurie in stare pura, daca mai iei si o gura de apa din Bistrita, fara sa cazi, ci sa te arunci de bunavoie, atunci intelegi cum e si cu adrenalina…fetele din barca mea stiu si care-i treaba cu Reynaldo Gianecchini tanar, care ne-a facut calatoria si mai sprancenata decat era, asta ca sa ramana scris aici, in caz ca n-ati tinut minte numele…
Pana sus la stana, in drum spre Perseide, ne-am abatut indelug la savurat pe saturate zmeura, afine, merisoare, chiar si ceva fragute, ca sa va dati seama de bogatie , va zic doar ca la plecare am vazut localnici cu galetile pline, la vanzare pe marginea drumului…
Dar acolo, sus la stana, a fost ca intr-o poveste, intai am prins un apus memorabil, apoi o masa copioasa cu branzeturi diverse, vitel la ceaun, placinte, totul presarat cu afinata si rasete de-alea adevarate, de simti ca te doare burta, la glumele unui tip devenit deja celebru in SC, stiti voi cine, nu dau nume…si-apoi nu pot sa descriu in cuvinte cum e sa stai intins pe fanul proaspat cosit, sub un cer impodobit cu mii de stele!!!
Cu Perseide n-a plouat dar au fost suficiente ca spectacolul sa fie complet, le-am intampinat cu chiote si veselie, ca niste oameni mari redeveniti pentru o seara copiii din satul bunicilor!
Ne-am intors ca licuricii, in miez de noapte, cu frontalele aprinse, din afara pozati, instagramabili la maximum!
A fost un grup tare frumos, cel putin oamenii cu care eu am interactionat au fost foarte calzi, interesanti, cu totii iubitori de munte, de natura in general.
Recunosc ca mi-e tare draga Lidia, ma bucur de fiecare data cand o intalnesc, dar acum trebuie sa recunosc public ca mi-e drag si de Andrei, ei doi fac o echipa minunata!
Imediat si ceva poze dar astept cu interes pozele baietilor, cel putin doi, care sper sa redea mai bine prin imagini ceea ce v-am povestit eu…si incalecai pe-o stea…nu, nu, pe-o sea…
