Am ajuns acasa, dupa 2 saptamani de plimbareala, de soare, de plaja, de mare, de excursii pe apa, de mancaruri savuroase, de reintalniri cu locuri pe care le iubesc. Am regasit Patong-ul mult mai viu decat il lasasem in primavara, atunci cand inca erau restrictii, teste, tot felul de conditii si care faceau ca lumea mai sperioasa din fire sa nu ajunga acolo. Era atunci in februarie destul de putina lume, acum insa locatiile bune au fost full. Daca in primele zile de vacanta strazile inca nu erau pline-pline asa cum le stiam inainte de pandemie, in ultimele nu mai aveai unde sa arunci un pai. Si fain, foarte fain. Era din nou efervescenta pe strazi, in baruri si restaurante, insulitele erau si ele pline de turisti.
Am sosit acasa cu dorinta de a pleca din nou acolo, de a ajunge cat mai repede inapoi. Si asta se va intampla la sfarsitul lunii ianuarie, anul viitor, cu un nou grup, o noua serie de oameni carora am sa incerc sa le impartasesc ceva din bucuria mea...
Vremea a fost tare buna, chiar daca prognoza arata groaznic. Cald, dar nu torid, cu ploi scurte si razlete care aveau darul de improspata aerul, fara vant care sa afecteze excursiile pe apa. Am prins doua dintre cele mai bune zile pe mare de care imi amintesc vreodata in Phuket, la insula Coral si pe Phi Phi Islands. In cea de-a treia a fost innorat, perfect pentru o excursie pe apa, dar cu un pic de vant, un pic insemnand mai putin decat in oricare an. Serviciile companiei de apa, perfecte, la fel ca de obicei, totul la superlativ, de la ambarcatiuni, la personal, la program, la flexibilitate, la amabilitate la tot.
Turistic am venit acasa din nou foarte foarte multumit de cum a iesit totul si asta conteaza mult, ca efortul si organizarea sa-ti fie validate de ceea ce se s-a intamplat in excursie. Ca socializare, hmm, bine, dar nu grozav. Poate si eu am mai imbatranit si nu mai sunt in stare ca pe vremuri sa imprim si sa raspandesc starea buna in jur, poate pandemia a facut ca lumea sa devina mai independenta, mai solitara, mai putin dispusa la a petrece in grup mare. Am vazut doi cate doi, trei cate trei, rar mai multi, iar incercarile mele in doua-trei seri, de a strange grupul, au fost departe ca efect de ceea ce se intampla pe vremuri...Lumea mai mult preocupata de mancare, de cand vine, de cum arata, de ospatari, de nu stiu ce, mai putin de atmosfera de grup. E pacat, e mare pacat sa ai ocazia sa socializezi cu oameni faini, in general foarte asemanatori tie ca profil si sa nu o faci. E pacat sa ratezi ocazia de a discuta, de a te bucura impreuna cu altii de o seara faina, pentru ca rar ai asemenea ocazie. In general, chiar daca te mai intalnesti cu oameni la masa, esti incorsetat de multe lucruri, trebuie sa fi atent la ce spui, ca esti langa rude, colegi etc. Aici in SC e altceva...
Apropo de cine luate impreuna. Am stat si am analizat acea ultima seara la Tiger, nu atunci imediat, pentru ca eram poate prea dezamagit sa vad corect lucrurile, ci a doua zi si pe drumul spre casa. Nu ascund ca m-a demotivat, ca m-a influentat in ceea ce o sa fac in continuare in alte excursii, ca m-a determinat la o analiza mai atenta a ceea ce propun intregului grup. Imi place grozav de mult sa fiu impreuna cu voi, daca as putea as fi mereu in mijlocul vostru si sunt convins ca se vede de la distanta asta. Doar ca mi-e clar ca nu mai pot face asta, poate ca nu mai sunt in stare, sau poate ca lumea s-a schimbat prea mult si eu am ramas cantonat la ce era inainte de pandemie. Vad oameni chiar si tineri, foarte afectati de orice, prea preocupati de lucrurile marunte, care nu dau sens si nici nu au mare importanta. Cand mergeam in gasca nimic nu ma putea supara si acum cel putin eu, sunt la fel. Daca am ceva in fata, egal ce, e ok. Ma bucur de ce e in jur, de oameni, de moment. Fac haz de necaz daca se intampla ceva, trec peste "ospatarii, gusturi si arome" cu cea mai mare usurinta, pentru ca am oameni faini in jur si sunt mai importanti de o mie de ori decat ceea ce mi se aduce si cand se intampla asta. Dar poate ca asa sunt eu si gresesc cand ma gandesc ca firesc ar fi ca si altii sa fie la fel. Nu suntem toti din acelasi material si poate ca viata, experientele de fac sa fim diferiti chiar si in aceste privinte atat de putin importante...
Am sa revin aici cu poze si filmulete. Sunt toate pregatite pt expediere, astept doar pe Guntz sa-mi trimita imaginile luate de el, pentru a le adauga la ale mele si a le trimite impreuna. M-am uitat si am triat putin pozele, ati iesit foarte fain, o sa vedeti, in special cele din ultima seara, de la Tiger. Cadrul acela era chiar fain pentru o ultima seara petrecuta impreuna si tot acel amestec de kischosenii dragalase, au creat si unul bun de fundal al pozelor. Va veti convinge cand o sa vedeti.