... da' nu ma tine mult!
Iata un exercitiu simplu de a iesi din rutina zilnica: „Stai departe de oamenii care iţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac sa simţi ca şi tu poţi deveni mare.”
Mark TwainCâteodată însă nu prea poţi alege lângă cine stai...
Dar… dacă eşti chiar tu acel „om mic” şi dai altora doar iluzia că pot fi la fel de mari (de fapt, la fel de mici) ca tine? Cât de nesemnificativă este diferenţa pe care o percepem din exterior între un hohot de râs şi un hohot de plâns al altuia!
Îmi amintesc că unul din „oamenii mari” pe care am avut sansa sa-i cunosc, spunea:
Tocmai atunci când nu-ţi vine să cânţi, trebuie să cânţi!
Te forţezi întâi să fredonezi ceva… Evident, n-ai chef... nu iese nimic. Ce-ar fi însă să râzi de stângăcia ta în loc să te enervezi?
Priveşte-te în oglindă… nu-ţi vine să zâmbeşti înduioşat de afonul acela? Zâmbeşte…
Evident… nimic mai mult decât o grimasă. Dar... ce grimasă !!!
În fond, daca tot faci haz de necaz în oglindă de tine însuţi, pretinzând că e vorba despre altcineva... de ce nu ai şi cânta? Un dans, poate?!
Daaa… aşa, sigur o să te cuprindă veselia de-a binelea...