Arhiva > Arhiva
Alegoriile ca unelte ptr schimbare...
Saturnianul:
O poveste adevarata.
Dragostea nu vine din exterior
John Blanchard se ridica de pe banca, isi aranja uniforma militara, si se uita cu atentie la multimea de oameni care se indrepta spre Grand Central Station. O cauta pe fata al carei chip nu-l vazuse niciodata, dar a carei inima o cunostea, fata cu trandafirul. Ii starnise interesul cu treisprezece luni in urma intr-o biblioteca din Florida. Luand o carte de pe raft, fu uimit nu de continutul ei, ci de insemnarile facute cu creionul pe marginile filelor. Caligrafia delicata vadea un suflet grijuliu si o minte patrunzatoare.
Pe prima pagina a cartii, descoperi numele celei care o imprumutase inainte, domnisoara Hollis Maynell. Dupa mult timp si cu mari eforturi, localiza adresa ei. Fata locuia in New York. Ii scrise o scrisoare in care se prezenta si o invita sa corespondeze cu el. A doua zi fu trimis peste ocean sa lupte in cel de-al doilea razboi mondial. Intr-un an si o luna cei doi au ajuns sa se cunoasca prin posta. Fiecare scrisoare era o samanta care cadea intr-o inima pregatita. Inmugurea o poveste de dragoste. Blanchard a cerut o fotografie, dar ea a refuzat. Simtea ca daca el tinea cu adevarat la ea, n-ar fi contat cum arata. Cand in sfarsit veni timpul sa se intoarca din Europa, isi planificara prima intalnire, la ora 7:00, in Grand Central Station, New York.
"O sa ma recunosti - scria ea - dupa trandafirul rosu pe care-l voi purta in piept." Iata-l deci la ora 7:00, la locul stabilit, cautand-o pe fata de a carei inima se indragostise dar pe care nu o vazuse niciodata. D-l Blanchrd insusi va povesti ce s-a intamplat in continuare: "O tanara subtire si svelta se indrepta spre mine. Parul ei blond dat dupa urechile delicate cadea in bucle pe spate; ochii ei erau albastri ca viorelele. Buzele si barbia ei vadeau o fermitate blanda si imbracata intr-un costum verde deschis, parea ca era primavara in trup de femeie. Am facut cativa pasi spre ea, uitand complet sa vad daca purta un trandafir sau nu. Cand m-am miscat, un zambet abia schitat, provocator, se intipari pe buzele ei: Ai acelasi drum, marinar?" sopti ea.
Aproape fara sa-mi dau seama, am mai facut un pas catre ea, si atunci am vazut-o pe d-ra Hollis Maynell. Statea chiar in spatele fetei. O femeie trecuta bine de 40 de ani, cu parul grizonat strans sub o palarie purtata. Era mai mult decat durdulie iar in picioarele ei cu glezne groase, purta pantofi cu tocuri joase. Fata in costum verde se indeparta rapid. Ma simteam de parca as fi fost sfasiat in doua, atat de mare era dorinta mea sa ma duc dupa ea, si totusi atat de mult tanjeam dupa femeia al carei suflet il insotise si il sustinuse pe al meu.Si iat-o, era acolo! Chipul ei palid si bucalat era bland si sensibil, ochii ei cenusii aveau o stralucire calda si plina de bunatate.
Si n-am mai ezitat. Degetele mele apucara cartea mica si tocita de piele albastra, care era semnul dupa care ea ma identifica. Poate asta nu era dragoste, dar cu siguranta era ceva pretios, ceva poate chiar mai valoros, o prietenie pentru care fusesem si trebuia mereu sa fiu recunoscator. Mi-am indepartat umerii si am salutat-o, intinzandu-i cartea, desi cand vorbeam, eram sufocat de amaraciunea provocata de dezamagire.
"Sunt Locotenent John Blanchard, si dvs trebuie sa fiti d-ra Maynell. Sunt atat de incantat ca ati putut veni; imi permiteti sa va invit la cina? Fata femeii se destinse intr-un zambet indulgent: "Nu stiu despre ce e vorba, fiule - raspunse ea - dar tanara in costum verde care tocmai a trecut, m-a rugat sa port acest trandafir la reverul hainei.Si mi-a spus ca daca o sa ma inviti la cina, sa-ti spun ca ea te asteapta in restaurantul de peste drum. Zicea ca e un fel de test." Nu era greu sa inteleg si sa admir intelepciunea d-rei Maynell. Adevarata natura a inimii iese la suprafata prin reactia ei in fata lucrurilor neatragatoare.
(Sursa: mail)
almi_gabi:
Saturni, plina de sensibilitate, adevar si intelepciune povestea pe care ne-ai scris-o! :)
Iti doresc sa intalnesti tanara in costum verde - cea al carei suflet sa il insoteasca si sustina pe al tau! :)
Saturnianul:
Multumesc Awana. Si tie iti doresc acelasi lucru. Nu, nu sa intilnesti tinara in costum verde :D Ci pe cel al carui suflet sa te insoteasca si sa-ti fie alaturi.
Tuturor va doresc asta! Care vreti, na, ca nu oblig lumea acu' :P
pe_jumate:
ce poveste frumoasa, @saturn! ;)
daca s-ar fi terminat cu intalnirea cu femeia cu picioara groase si cu parul carunt, as fi putut jura ca e reala.. dar scenariul cu tanara frematatoare care da prandafirul unei babe pentru un test final al celui pe care il viseaza de peste un an mi se pare absolut neverosimila!
o scena simetrica in care el e un tip obez/cu ceva dinti lipsa/maini transpirate dar cu un incredibil talent la scris am trait eu pe pielea mea.. si dupa acea masa la restaurant, s-a dus naibii totul..
silviu:
--- Citat din: pe_jumatate ---dar scenariul cu tanara frematatoare care da prandafirul unei babe pentru un test final al celui pe care il viseaza de peste un an mi se pare absolut neverosimila!
--- Terminare citat ---
si mie. dar ca povestioara sau intr-un film siropos... merge.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă