Piatra Craiului, o poveste frumoasa...
Trei zile cu soare, zapada, drumetii, peisaje spectaculoase si multa, multa voie buna
Ne-am bucurat impreuna de potecile frumosului Crai care ne-a fost aproape in fiecare zi. Minunata privelistea de care ne-am bucurat la pensiune atat ziua cât, mai ales, noaptea când aveam sentimentul ca suntem doar noi si muntii..
Vremea a fost numai buna chiar daca prognoza nu se anunta prea buna. Temperaturi placute si soare care ne-au permis sa ne miscam mai usor, sa iesim din zona de confort... Am ajuns in prima zi pâna aproape de refugiul Spirla, intr-un timp foarte bun dar era deja ora 16:00 astfel ca am decis sa ne intoarcem. Stiu ca v-ar fi placut sa mai urcam pâna la refugiu dar aceasta ultima bucatica era cea mai grea si acum, iarna, este mai dificil de abordat. Ar fi insemnat sa fortam, cu riscul de a nu mai avea energie pentru traseul de a doua zi. Dar nu acesta este scopul, nu venim la munte pentru a bifa obiective, drumetiile trebuie sa fie o placere, nu un tur de forta. Insa simplul fapt ca am ajuns atat de departe, a fost o surpriza foarte placuta pentru mine. M-a ajutat mult sa imi dau seama ce putem face in urmatoarea zi..
La pensiune am fost asteptati cu vin fiert, a urmat cina, relaxarea la ciubar, putina muzica... Câtiva nu au mai avut rabdare si au intrat in ciubar si inainte de masa, absolut de inteles...
Sambata am urcat cu totii pâna la cabana Curmatura unde am luat un pranz delicios, am gustat placintele cu ravas, ne-am jucat cu pisicile si cateii rasfatati si prietenosi... Si, pentru ca eram echipati corespunzator, am coborat pe alt traseu, mai scurt dar mai tehnic. Fara bete de trekking, crampoane, nu am fi reusit sa venim prin padure. Ma bucur si va multumesc pentru ca ati inteles importanta echipamentului de munte iarna. Am ajuns cu totii cu bine la pensiune unde am fost asteptati din nou cu vin fiert.
A urmat cina si apoi un program variat, vesel cu mai multe optiuni incat era greu de ales : ciubar, foc de tabara, atmosfera vesela din restaurant
Surpriza serii ne-a oferit-o gazda, domnul Ferri, un adevarat one-man show
Ne-a cantat la chitara cantece vesele de munte la focul de tabara, spectacol la care a luat parte si Craiul cu suita sa de stele. Emotionant moment, o seara faina de munte de neuitat.
Timpul a trecut mult prea repede si, in ultima zi, am mai facut un traseu spre schitul Coltul Chiliilor. O noua zi cu soare si multa emotie, o incarcatura sufleteasca deosebita cand am ajuns la bisericuta din pestera. Un traseu putin mai dificil iarna dar cu recompensa pe masura.
In jurul pranzului ne-am luat, cu greu, la revedere, cu promisiunea de a ne revedea cât de curand. Nu de alta dar ne asteapta ciubarul de la Fundata si nu numai...
La Panorama Pietrei Craiului vom reveni la vara, prea a fost frumos. Numai laude gazdelor care ne-au facut sederea atât de placuta si, mai ales, pentru ca ne-au transmis spiritul de munte, acea atmosfera adevarata de munte pe care nu o gasesti in alta parte.
Va multumesc pentru aceasta iesire energizanta, revigoranta, pentru starea de bine pe care am avut-o cu voi. Continuati sa iesiti, bucurati-va de natura, viata este frumoasa!