Multora li se pare cel putin ciudat ca alegi sa calatoresti intr-o tara in care temperaturile rar depasesc 13 grade, in care oricand poate sa inceapa o ploaie sau un vant puternic. La fel cum mie mi se pare ciudat ca unii isi risca viata, stand zile intregi, fara oxigen, atarnati intre cer si pamant, doar pentru a atinge un varf inghetat. Sau cum altora le place sa piarda timpul prin mall-uri, "rasfoind" galantarurile...Suntem diferiti, avem asteptari si gusturi diferite si e normal sa nu ne placa aceleasi lucruri.
Eu iubesc la nebunie natura, sunt indragostit de verde, de peisaje, de ape, de tot ceea ce este viu. Nu ma intereseaza ca e rece, ca ploua, ca e vant, nu am nici o limita la efort, vreau doar sa fiu inconjurat de verde. Iar Faroe este o tara mai verde decat oricare alta de pe Pamant. Este fascinant, linistitor si atat de epic sa fi in mijlocul la atata verde. Sa vezi cum se pravalesc zeci de torente incarcate de apa, sa auzi valurile oceanului cum se sparg de tarm. Sa-ti scalzi privirea in cerul incarcat de nori pufosi, sa te bucuri de imaginea sutelor de puffini, de gaste salbatice, chire, scoicari...
Casute viu colorate, strazi curate si drepte ca-n palma, tunele uriase pe sub ocean, intr-o tara liliputana. Fascinant si ne necrezut ce se intampla acolo, cat de bine sunt organizati, cat de bine isi folosesc fiecare centimentru de tara.
Cum sa numesc eu mai bine excursia asta? Ma gandesc ca ar trebui sa-i spun "Green Saga" sau "Trolii din tara Liliput". Am venit cu sufletul impacat de atata verde, de liniste, de minunat. Chiar daca vestile nu au fost bune la sosirea in tara, gandul acela frumos creat in mijlocul Atlanticului de Nord, m-a ajutat sa nu simt atat de adanc supararea, dezamagirea, demotivarea...Chiar daca asta a fost gandul pe care-l aveam pe drum, ca e timpul sa fiu bunic si atat, ceea ce am simtit acolo in Faroe, m-a facut sa mai trec odata peste decizie si sa mai aman cu un an-doi, iesirea din scena...Mai vreau sa merg cel putin odata in Faroe cu oameni faini, sa privesc pe fereastra oceanul, sa ma bucur de bucuria celor din jur, sa mananc in paduricea fermecata, aproape de cea mai impresionanta statuie pe care am vazut-o vreodata, de Kópakonan. Sa revad puffinii, sa trec pe sub ocean, sa vad extazul pe chipul oamenilor, sa fiu in...saga.
Am facut 2500 de fotografii si vreo 30 filmulete. Nici nu stiu ce sa va arat, pentru ca toate surprind locuri si momente la fel de frumoase. Seara asta doar cateva: