Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Minunatele Gradini ale Zoei, Tinutul Padurenilor si aurul. 11 - 13 iunie 2021
krondia:
A doua zi, am luat drumul pădurenilor. Am urcat întâi la Ghelari, localitatea cea mai cunoscută și mai ușor accesibilă din Ținutul Pădurenilor. Am vizitat impresionanta catedrală a pădurenilor dar și biserica ortodoxă mai modestă - monument istoric din 1770. La Centrul de Informare Turistică am ascultat, la un pahar rece de socată, povești interesante despre pădureni, obiectivele din zonă.
De aici drumul devine mai anevoios, puțini sunt cei care se încumetă să meargă mai departe.. drumul este foarte îngust, la înălțime, dar peisajele sunt grozave. Am trecut pe lângă Dealul Cornetului, unde se adună pădurenii să cânte și să joace, loc de unde există mai multe filmări cu regretatul rapsod Drăgan Munteanu. Am vizitat și casa muzeu a îndrăgitului rapsod unde am aflat alte lucruri interesante despre portul tradițional.
Aici am primit și plăcintele pădurenești, fierbinți, o tentație căreia nu i-am putut rezista.. Au dispărut atât de rapid încât nu am reușit să fac nicio fotografie..
În scurt timp am intrat pe drumul pavat cu marmură în Alun, celebrul sat unde mai totul este construit din frumoasa marmură extrasa de la marginea satului.. Ne-am plimbat prin sat, am văzut case impunătoare din lemn cu fundație din marmură, am intrat la biserica din marmură si la cea de lemn, foarte amabila maicuta care ne-a insotit. Vara satul este mai animat, unii localnici mai vin aici la sfârșit de săptămâna dar sunt si varstnici care aleg sa stea aici până toamna, preferând viata tihnită din Alun agitației din orase. Am mai fi stat aici, e tare frumos acum când totul este verde, liliacul era încă înflorit, dar nori negri prevesteau schimbarea vremii. Am coborât pe același drum si, într-adevăr, pe traseu am vazut semne că plouase destul de tare. Pe noi ne-a ocolit ploaia astfel că am ajuns cu bine la asfalt. Am făcut încă o oprire la Ghelari, să terminăm plăcintele după care ne-am îndreptat spre Govăjdie. Am găsit furnalul trist, doar câteva panouri amintesc de perioada de glorie a activității industriale din această zonă. În afară de furnal, aflat într-o stare nu prea bună, se mai păstrează doar tunelurile pe unde trecea calea ferată înustă, prima de acest tip din Transilvania, șinele dispărând cu totul.. Zona este însă frumoasă, merită văzut acest monument de arhitectură industrială pentru a înțelege istoria metalurgiei hunedorene, viața de odininoară a oamenilor care lucrau în minele din Ținutul Pădurenilor și mai apoi la furnalul de la Govăjdie si la uzinele de fier din Hunedoara.
Ne-am continuat drumul spre Cinciș, un loc panoramic de unde se observă foarte bine lacul de acumulare amenajat în anii 60 pentru a satisface nevoia de apă a combinatului siderurgic din Hunedoara. Norii se risipiseră astfel că am putut zări si culmile semețe ale masivului Retezat. A urmat apoi un tur panoramic al orasului Hunedoara cu o oprire pentru poze la castel. De comun acord am convenit să revenim seara, în special pentru proiecțiile care aveau loc cu ocazia nopții muzeelor. A fost o alegere bună chiar dacă a fost destul de multă lume. Panorama de la castel este spectaculoasă noaptea, mi-a plăcut și proiecția video care a relatat povestea castelului, a meritat acest tur by night.
A fost o zi plină dar frumoasă, am văzut locuri inedite unde se ajunge mai greu pe cont propriu. De curând însă au început lucrări de asfaltare în zonă, s-au construit sosele noi, un lucru foarte bun pentru oamenii care rămâneau izolati pe perioada iernii, pentru turisti dar si pentru străinii tot mai numerosi care s-au stabilit în aceste părți.
PGabriela:
O acțiune extrem de placuta, fara graba, fara stres, cu oameni veseli, toleranti. O iesire pe gustul meu. Am vazut, auzit multe lucruri inedite.
Locatia merita 10 stele. Straluceste de curatenie, atat cladirea unde sunt camerele, cat si curtea. Gazdele calme cu zâmbetul pe buze si gata sa ofere tot ce au mai bun pt confortul clientilor.
Timpul a fost de partea noastra. MERITAM ! 😁
Povestile locurilor m-au fascinat. Astea toate nu s-ar fi putut intampla fara implicarea totala a Dianei.
Pe aceasta cale iti multumesc pt grija fata de noi, pt toate informatiile oferite in detaliu despre fiecare loc vizitat.
Inca o actiune care-mi va ramane in suflet, ca toate celelalte actiuni la care am participat pana acum, cu acest grup de oameni valorosi, care se cheama "singles camp", de la care am invatat multe de-a lungul zilelor petrecute impreuna.
Sa ne revedem sanatosi si in alte actiuni.
krondia:
Duminica dimineata, pe o ploaie marunta, moțeasca, am plecat spre Brad. Știam insa că, odata ce vom trece Mureșul, va ieși soarele si, intr-adevar, aproape de Brad ploaia s-a oprit.
Am vizitat Muzeul Aurului, unic in Europa, impresionant prin colectiile expuse, am aflat povestile locului. Este acolo o tânăra inimoasa, care este pasionata de ceea ce face, a fost o placere sa ne fie ghid.
Urmatoarea oprire a fost la Panteonul Motilor de la Țebea, un loc sacru pentru localnici chiar si in zilele noastre. In Tara Zarandului oamenii isi cunosc si isi iubesc eroii, este emotionant sa o asculti pe doamna de aici recitand vorbele lui Avram Iancu, cum ii incuraja si chema la lupta pe moți.
Am continuat pe urmele Crăisorului Munților la Baia de Criș, localitate unde acesta s-a stins din viata. Centrul localitatii este frumos amenajat, exista placute care marcheaza locurile unde a fost privegheat Iancu dar si unde a avut loc pomana dupa moartea sa. Păcat insa ca muzeul Avram Iancu era inchis desi sunasem inainte si am primit asigurari ca va fi cineva acolo. Nu a fost nimeni, greu de inteles de ce nu este promovat acest loc, fiind atat de aproape de Tebea.
La manastirea franciscana de asemenea, se putea intra doar pâna la usa desi in acea zi era hramul.
Ne-am bucurat insa sa vedem inflorit arborele lalea din parcul central, un alt obiectiv care ar putea fi mai mult pus in valoare.
Foarte frumos si la Ribița, drumul spre casa memoriala Crișan este foarte pitoresc. O localitate linistita, unde mai vezi case vechi motesti. Lucrarile de restaurare nu s-au terminat inca dar locul este frumos, merita venit pâna aici. Pentru ca mai aveam timp, am urcat si la manastirea Crisan (fosta denumire a satului era Vaca) unde, spre surprinderea noastra, am gasit un iaz cu nuferi galbeni si roz. Minunate aceste locuri, ingrijite, curate, linistite.
Ultima oprire am facut-o la o carmangerie renumita in zona pentru virslii traditionali, preparati dupa retete vechi din ingrediente naturale, fara conservanti. Am incheiat excursia la o ciorba la pensiune, cu planuri pentru noi iesiri.
Astept si eu cu nerabdare urmatoarea actiune care va avea loc in august tot aici la pensiunea Bukovina din Cristur. Vom urca atunci in Retezatul Mare la lacul Bucura si la Râusor, Iocuri cunoscute si indragite de montaniarzi.
Multumesc mult pentru impresii, m-am simtit bine cu voi, m-as bucura sa ne mai revedem si cu alte ocazii. O vara frumoasa tuturor!
Navigare
Du-te la versiunea completă