Autor Subiect: Repere de viata (libera).  (Citit de 1984 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Repere de viata (libera).
« : Duminică, 10 Ianuarie 2021, 13:36 »
Am incercat mereu sa inteleg ce anume determina pe unii oameni sa se manifeste incrancenat, radicalizat si extremist. Ce anume se petrece in mintea lor atunci cand transforma o pasiune care in mod normal este pasnica si placuta, in una extrema, cand din credinta dau in habotnicie, din patriotism in nationalism. Si mai mult, de ce unele persoane dezvolta o violenta in a-si impune parerile? Ce resort, ce nevoie interioara determina manifestarile brutale?

Adevarul este ca in tendinta asta generala de a lasa exprimarea cat mai libera, media si social media a oferit spatiu, a permis ca orice „pamantean” care are ceva de spus, de aratat, de demonstrat, sa se poata pronunta si exprima, fara prea multe limite si reguli. S-a dat stiloul si microfonul oricui si lumea bucuroasa de jucariile primite, s-a comportat asa cum a stiut. Unii cu bun simt, altii cu violenta.

Judecam dupa repere, astea sunt masurile noastre de evaluare. Avem mare nevoie de ele, pentru ca moment de moment sunt nevoiti sa facem estimari. De la cele mai simple si putin importante, pana la unele complexe, care pot avea efecte determinante.
Raportam totul la repere. Exista in subconstientul nostru niste jaloane, niste masuri, parte mostenite, parte dezvoltate in procesul educativ. Interactiunile sociale, influentele, mediul ne determina si ele reperele, de multe ori chiar decisiv. 



Este firesc si natural sa avem repere personale, individualizate. Altfel nu ne-am da seama ce e rau si ce este bun pentru noi. Necazul insa apare atunci cand dam de persoane care au abilitatea si nevoia de a manipula, de a influenta reperele altora. Mai fatisa, mai ascunsa, mai invaluita, intentia lor este una singura: de a determina o deformare a realitatii, care sa serveasca unui scop. De la cel material, pana la cel dominativ.

Cum ne putem feri de aceste persoane nocive? Nu exista o reteta generala nici pentru a le indentifica, nici pentru a ne proteja. Tipologia asta de persoane manipulative  este foarte diferita si ca profil si ca scop. Se poate scrie o carte intreaga de psihanaliza a situatiilor de influentare, de persuasiune, incepand de la samanism pana la trolii si moguli. 

Am fost curios sa vad daca in situatii similare, cei cu educatie superioara au un scut suplimentar, derivat din cunostiinte, expertize, puterea mai mare de analiza, etc. Da, era asa cum m-am asteptat, cu cat educatia este mai bine cladita, cu atat sansele de manipulare se reduc, totusi insa am fost mirat sa constat ca nu intotdeauna si nu in orice situatie educatia a fost un factor atenuator...

Este clar ca din pacate avem un cod genetic ce permite sa ne fie inoculate matrici manipulative. Avem si o doza de naivitate, suntem creduli, iar uneori suntem incapabili de a reactiona. Ne lasam usor prinsi in plasa intinsa si de acolo pana la a dansa pe ea, ca niste marionete, nu e decat un pas.   

Problemele se amplifica atunci cand manipularea devine institutie, cand nu mai este un singur individ papusar, ci o intreaga echipa care tese panza amagirii. Odata terminata plasa-capcana, odata ce s-au prins destui naivi in ea, echipa se transforma in casta. Care cu repeziciune invata cum sa profite de situatie si apoi sa-si proteje si chiar dezvolte privilegiile obtinute. Cei prinsi in panza sunt atat de bine manipulati, le-au fost atat de adanc si persuasiv inoculate anumite idei, incat raman definitiv captivi. Nu reusesc sa vada mai departe de labiritul in care au fost atrasi, asa ca nu cunosc un alt „adevar” decat acela care le-a fost strecurat in minte. Cu timpul pot deveni chiar soldati ai panzei intinse, au senzatia ca acolo sunt protejati. Asa ca oricine trece prin jur, are o opinie sau mai grav... incearca sa le arate ca sunt captivi, devin dusmanii lor de moarte. Si ataca furibund.

Toata viata mi-am limitat placerile la nivelul de normalitate, m-am ferit cat am putut sa nu se transforme in pasiuni excesive. Am fost atent sa ma indepartez de panze si de amagirea lor. Chiar daca am pareri conturate si argumentate despre fiecare panza cunoscuta, nu mi-am propus ca vreodata sa am vreo pozitie critica si in nici un caz sa fiu atat de nechibzuit incat sa cred ca pot salva pe cineva, din amagire. Am vazut ca multor oameni li se potriveste aceasta situatie, le face bine, tot asa cum copiii iubesc taramul povestilor. De ce sa pornesti razboaie inutile, din care sa te mai trezesti ca iesi si ranit? 

Rasfoind Facebook-ul dai de o gramada de postari de o virulenta ce depaseste cu mult o limita a tolerantei, decentei si bunului simt. Se apostrofeaza, se eticheteaza, se ameninta, se jigneste si asta doar pentru ca nu se impartasesc aceleasi idei si opinii. Sunt persoane a carora minte incetosata de furie partizana, pur si simplu nu pricep ca altii pot avea convingeri diferite de a lor. Posesori ai unui adevar axiomatic actioneaza in „spiritul dreptatii si pastrarii acestuia”, cu o datorie sacra, aceea de „bun cetatean, crestin si iubitor de oameni”.



Citeam acum vreo 2 saptamani dialogul unei „doamne” care cu o educatie profesionala ce nu o ajuta absolut deloc sa analizeze, sa evalueze si sa concluzioneze in domeniul medical, certa medicii, arafatii, rafilii si pe toti care au legatura cu stapanirea si  tratarea covid-ul. Nu am prea inteles de ce era atat de suparata cucoana si nici nu m-am chinuit sa vad care este nemultumirea ei. Ce am urmarit uimit a fost doar felul  in care raspundea celor care incercau s-o domoleasca. Avea placa ei cu aberatii conspirationiste si dupa ce o punea fiecaruia, plina de satisfactie conchidea: „Te-am blocat si pe tine prostule. Mars!”. Fiecare actiune de „pedepsire” era urmata de un cor de aplauze din partea „admiratorilor”...

Adevarul este ca in tendinta asta generala de a lasa exprimarea cat mai libera, media si social media a oferit spatiu, a permis ca orice „pamantean” care are ceva de spus, de aratat, de demonstrat, sa se poata pronunta si exprima, fara prea multe limite si reguli. A dat stiloul si microfonul oricui si lumea bucuroasa de jucaria primita, s-a comportat asa cum a stiut. Unii cu bun simt, altii cu violenta.

Dar asta este, trebuie sa ne asumam tot ceea ce deriva din libertati: si bune si rele. Am vrut ca elevi sa ne imbracam cum vrem, s-a intamplat. Doar ca odata cu libertatea vestimentara au aparut si diferentele intre copii. Am vrut libertatea presei si TV? Pai acum avem din plin, avem Zavoranci, Toance, Kanale...Fiecare libertate aduce si lucruri mai putin bune.

Cam atat pentru o dupa-amiaza de duminica...Una cu (inca) putina zapada...