Autor Subiect: Case si destine  (Citit de 1759 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13227
Case si destine
« : Luni, 28 Decembrie 2020, 16:35 »
Sunt interesat de felul in care au trait cei dinaintrea noastra, de cum a fost influentata viata lor, de modul in care s-au adaptat si au dezvoltat un anumit comportament. Pentru ca acesta explica multe din ceea ce vizitez. Oriunde am umblat in lumea asta larga, primele lucruri pe care mi le-am dorit sa le aflu au fost cele care acum nu se mai vad. Pe care le gasesti doar in carti, in povestile oamenilor, in muzee, sau cu ceva noroc, in locuri izolate in care au ramas ferite si s-au conservat. 

Zilele acestea calatoresc online, daca nu se poate fizic, macar asa sa pot experimenta ceea ce indragesc mult de tot. Vizitez un taram uimitor de frumos, magic i-as spune, intr-o vreme care ma atrage si despre care am citit mult: Scotia, in ultimele zile ale clanurilor, cu putin inainte sa piarda batalia de la Culloden. Calatoresc urmarind un serial, „Outlander”, o pelicula care surprinde extrem de detaliat viata din interiorul unui clan.

Am vizitat Scotia de cateva ori, am avut sansa sa cunosc acolo oameni care mi-au povestit si explicat multe lucruri pe care altfel nu le-as fi avut cum sa le aflu. Impresionat de istoria si legendele acelor locuri, intors acasa am inceput sa ma infrupt dintr-o carte pe care am cumparat-o cu 2 pounds de la CRI: Oxford History of Britain&Ireland. Exceptional material, o istorie sintetizata, cu marcajele istorice principale, cu o multime de descrieri esentiale.

Unul dintre lucrurile care m-au impresionat calatorind in Scotia si pe care l-am vazut apoi replicat in Islanda si insulele Faroe, au fost asa numitele „blackhouse”, case in care s-a locuit pana acum 150 de ani. Sunt extrem de putin ospitaliere, mi-e greu de inchipuit cum se putea trai in asa ceva.

Peretii erau construiti din piatra, iar pentru un oarecare confort termic am vazut si cu doi pereti. Locurile ramase libere intre pietre erau astupate cu pamant si bucati de muschi, in asa fel incat vantul sa nu-si faca chiar de cap intrand in interior. Erau acoperite cu capriori de lemn peste care se construia un acoperis din paie de orz, din stuf si coaja de copac. De regula era ancorat cu pietre mari, ce atarnau de-o parte si de alta a casei, altfel ar fi fost usor luate de vant.

Casele nu aveau cos de fum, astfel ca tot ceea ce se degaja din lemnul sau turba arsa innegrea peretii si afuma acoperisul. Bine pentru ca insectele nu aveau cum se reziste prinse in paie, dar dezastruos pentru atmosfera interioara. Totul era negru inauntru, asa ca nu e de mirare ca au primit acest nume, de „blackhouses”. Oamenii stateau impreuna cu animalele sub acelasi acoperis, asa ca intr-un fel caldura animalelor ajungea si la oameni. Era un perete subtire din  lemn care separa pe „locuitorii” casei...

Ganditi-va la un pamant neroditor, la o clima foarte aspra, la conflicte continue si veti avea zugravita viata extrem de grea pe care o traiau acei oameni si asa cu siguranta veti intelege de unde ambitia, darzenia, curajul, determinarea scotienilor.

Lipsurile determina si motiveaza progresul, asta este explicatia pentru care in nordul continentului s-a dezvoltat un comportament uman eficient, responsabil, organizat si progresist. De acolo vin marile inventii, acolo a avut loc revolutia industriala, acolo invatamantul este un soi de politica de stat.

 Un individ sau o societatea imbuibata nu are nici o motivatie sa progreseze, sa munceasca pana la epuizare, sa dezvolte, sa construiasca. Se multumesc cu ce au. Acelasi comportament l-am vazut in zonele calde, acolo unde fructele iti cad in cap fara sa faci nimic sa le cultivi, unde daca racai pamantul cu un bat si arunci doua seminte, in cateva luni va creste o planta din care te poti hrani. In astfel de locuri lumea intra intr-o indiferenta, intr-o toropeala, intr-o lene care nu duce la nimic nou.

Redus la scara cercului de oameni pe care ii cunosc, fenomenul acesta de motivare a dus la restratificari sociale, la performante vs esecuri. Copiii crescuti in puf n-au facut mai nimic in viata, s-au limitat la a cheltui atat cat a fost de consumat, iar apoi nu au mai stiut sa puna ceva la loc. Oamenii astia traiesc drama de a fi coborat social, fiind nevoiti acum sa priveasca de jos, la colegii lor odata modesti, care impinsi de ambitie si dorinta, au batut in trambulina vietii si au sarit pana hat-sus de tot.

Este interesant si educativ sa privesti, sa tragi concluzii si sa intelegi toate acestea. Dar uite, acum realizez cum plecand de la niste case arhaice, am ajuns la destine umane.

Am cautat sa va arat cateva fotografii cu case vechi scotiene, iar celor care au fost cu mine acolo le amintesc ca am vizitat impreuna fascinanta insula Skye, acolo unde se afla un muzeu in aer liber care cuprinde un ansamblu de astfel de locuinte.