Imbracamintea traditionala in MarocUn tărâm fermecător, cu țărmurile scăldate de Mediterană și Atlantic, străjuit de măreția munților Atlas, împodobit cu livezi de portocali și oaze de palmieri. Acesta este Marocul, o țară deosebit de bogată istoric, tradițional, cultural, religios și geografic.
Într-un asemenea loc și cu o asemenea moștenire, era firesc ca îmbrăcămintea să fie una personalizată, influențată de multiculturalitatea Maghrebului.
Am călătorit de multe ori acolo, îmi place mult Marocul și am reușit, în mare parte datorită prietenului meu marocan, Mohamad Mohalla, să înțeleg și să cunosc multe lucruri legate de viața de acolo, de tradiții, de felul lor de a gândi.
În primul rând, trebuie spus că există două curente: unul vechi, conservator și tradiționalist, care ține mult la păstrarea obiceiurilor, și altul nou, care se îndepărtează de valorile ce au consacrat Marocul. Acest val, să-i spunem modernist, este reprezentat de tineri care, sub influența a ceea ce văd la turiști, la TV sau pe internet, încearcă să găsească o cale între viața occidentală și cea tradițional marocană. Din punctul meu de vedere, a rezultat un hibrid deloc reușit.
Ceea ce păstrează multe lucruri încă neschimbate în Maroc este religia. Ceea ce am remarcat însă, în mod fericit, este lipsa habotniciei și o toleranță surprinzător de mare față de creștinism. Poate și pentru că, până în secolul al VIII-lea, la sosirea arabilor, populația era creștină, iar în perioada protectoratului francez au avut contact și s-au obișnuit mult mai mult decât alte țări islamice cu catolicismul.
În mod obișnuit, marocanii continuă să poarte îmbrăcămintea tradițională a predecesorilor lor, fără influențe vizibile ale modei occidentale.
Croitorii sunt bărbați; foarte rar poți vedea o femeie care coase într-un atelier. Este extrem de interesant să urmărești îndemânarea celor care croiesc – am rămas de multe ori în ușa atelierului, încântat de abilitățile acelor oameni.
Djellaba. Îmbrăcămintea tradițională pentru bărbați și femei din Maroc constă în haine lungi, cu glugă, și papuci care poartă de asemenea amprenta culturii maghrebiene. Țesăturile luxoase, realizate în culori vii și armonioase, creează o senzație foarte plăcută ochiului, chiar dacă la noi ar fi privite ca prea încărcate.
Caftanul este un soi de rochie de renume mondial, o îmbrăcăminte tradițională care a căpătat un aer de modernitate odată cu aparițiile familiei regale la evenimente internaționale. Există caftan de zi cu zi, simplu decorat și realizat din materiale mai ieftine, și caftan de lux, purtat de femeile marocane la ocazii speciale, cum ar fi nunțile sau petrecerile de logodnă. Cele de lux sunt confecționate din materiale de foarte bună calitate și sunt cu atât mai bogat decorate cu cât cea care le comandă are mai mulți bani.
Taksita este similară cu caftanul, doar că este alcătuită din două sau chiar trei piese. Se poartă exclusiv la ocazii speciale. Am văzut în magazinele de lux adevărate capodopere brodate și ornate cu pietre, de aceea sunt foarte scumpe. Am remarcat taksite de la 200–300 de euro în sus și am avut chiar ocazia să admir unicate de 4.000–5.000 de euro. Sunt atât de scumpe încât majoritatea femeilor nu își permit să cumpere una, așa că fie și-o croiesc singure, fie o închiriază. La această ținută se adaugă un accesoriu – un fel de centură numită mdama, fără o traducere consacrată în limba română.
Mai există și haik, o vestimentație purtată de femei în zone mai reci și mai conservatoare din Maroc. Este alb și este realizat din mătase și lână. Acoperă întregul corp, cu excepția feței și a mâinilor. Această îmbrăcăminte este un simbol al modestiei și discreției.
Am mai observat că femeile berbere care trăiesc în munții Rif, o zonă în care se face multă agricultură, au un mod aparte de a se îmbrăca. Ca îmbrăcăminte folosesc o djellaba dintr-un material mai gros, de regulă în dungi, completată cu un jupon (mendile) și cu șaluri. Își strâng djellaba la mijloc cu o centură, în general roșie, făcută din bumbac, numită kourziya. Pe cap poartă o pălărie mare, decorată cu tot felul de ciucuri și benzi colorate. Aceste pălării se numesc chachiya – nu există, din câte știu, o traducere în română.
Mai rar am întâlnit și o îmbrăcăminte tradițională mai arhaică a imazighenilor, însă doar în Souss și Rif, în satele locuite exclusiv de ei. Ținuta aceasta este specifică culturii berbere și reflectă într-un mod interesant relațiile dintre bărbat și femeie. Faptul că sunt foarte asemănătoare, indiferent de sex, indică o notă de egalitate și unitate familială. Purtarea acestei îmbrăcăminți este, pentru imazigheni, o formă de respect profund pentru tradițiile lor. Mulți au tatuaje pe față, ceea ce poate sugera o anumită duritate – nu departe de adevăr, deoarece berberii sunt oameni foarte dârji, cu un caracter puternic, de oameni liberi. De fapt, „Amaziɣ”, singularul de la imazigheni, înseamnă „om liber”, „conducător”.
Am vorbit mai mult despre femei și mai puțin despre bărbați, pentru că la ei lucrurile sunt mai simple: în funcție de vreme și de zonă, i-am văzut îmbrăcați fie în caftan, fie în djellaba. Spre deosebire de cele pentru femei, hainele bărbaților sunt foarte puțin ornate sau chiar deloc. Am remarcat culorile: albastru-turcoaz la berberii din sud, cărămiziu, ocru sau albastru-cenușiu cu dungi albe în zonele montane și verde închis în orașe.
În Marrakesh, la spectacolul de la Chez Ali, vin dansatori, muzicanți și călăreți din mai multe triburi berbere. Acolo am remarcat caftanurile albe și tichia roșie.
În continuare sunt imagini cu cele descrise mai sus, iar în final – costume tradiționale berbere.
In continuare sunt imagini cu cele descrise mai sus, iar in final costume traditionale berbere.
Mire si mireasa in Maroc (actualul rege si sotia lui):
Costume traditionale berbere:
Mireasa berbera:
Berberii desertului:
La Chez Ali:
