Autor Subiect: Fructele din Madeira  (Citit de 3161 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Fructele din Madeira
« : Miercuri, 23 Decembrie 2020, 18:44 »
Nu cred sa existe cineva care sa mearga in Madeira si sa nu ajunga in Mercado dos Lavratores, adica in Piata fermierilor. Este spectaculos acolo, o multime de fructe, majoritatea necunoscute celor care pasesc pentru prima oara pe insula. Sunt foarte frumos si tentant expuse, asa ca cu greu de poti abtine sa nu cumperi si sa incerci cateva. Eu am mancat din fiecare si trebuie sa va spun cinstit, ca in ciuda formelor ciudate si interesante, nu toate sunt gustoase. Dar doar pentru ca nu mi-au placut mie, asta nu inseamna sa nu incercati. Orice loc din lumea asta are cateva lucruri care il personalizeaza, multe tinand de cultura culinara.

Daca vrei sa cunosti si sa intelegi un popor, nu doar sa bifezi printr-un selfi ca ai ajuns si acolo, este nevoie sa cauti sa vezi cum se imbraca, ce mananca, cum aleg sa traiasca, ce obiceiuri au, ce traditii si care este istoria lui.

Ei unul dintre lucrurile care personalizeaza Madeira, pe langa costumele lor extrem de vii si haioase, pe langa peisajele de poveste, pe langa combinatia de culturi, este abundenta de fructe. Incepand cu bananele specifice insulei, mici si extrem de aromate, strugurii din care se produce vestitul vin licoros, maracuja – fructul pasiunii care aromeaza innebunitor de placut tartele, sucurile, dar mai ales bautura lor locala poncha, pna la fructe obtinute de incrucisari, endemice si unice totodata.

Am sa incerc acum sa-mi amintesc tot ce am vazut, am sa ma mai ajut si de net pentru asta, pentru ca as vrea sa va ofer o imagine cat mai completa asupra acelei gradini minunate ce se intinde pe doua insule, pe Madeira si Porto Santo, cea atat de draga lui Columb.

Am sa incep cu cea mai reprezentativa, nu neaparat cea mai populara, care fara indoiala este banana. Maracuja, nu este originar din Madeira. A fost adus din Brazilia si aclimatizat aici. Exista 3 tipuri de maracuja pe insula, cea mai cunoscuta este cea de culoare violet, fiind cea mai gustoasa. Fructele pasiunii sunt utilizate pe scară largă în gastronomia din Madeira, asa cum v-am spus în poncha, dar si în gemuri, sosuri pentru pește, în lichioruri, înghețate și alte dulciuri. Daca sunt bine coapte, adica daca luate in mana sunt moi, atunci se pot savura ca orice fruct, daca insa nu sunt chiar coapte, trebuie adaugat un pic de zahar pe pulpa.
Am vazut pe insula si niste ciudatenii, pe care ei le numesc tot maracuja, unele avand o forma si aspect foarte apropiat de portocala. Le-am gustat, dar hmmm, nu a fost ceea ce m-am asteptat.



Raman in zona ciudatenilor, pentru a va spune despre „fructul pasiunii banana”. A fost adus din zona montana a Venezuelei, daca am ajuns aici trebuie sa va spun ca multi locuitori ai insulei au migrat acum cativa zeci de ani spre Eldorado acelor vremuri, dar care datorita violentelor, regimurilor dictatoriale, s-au intors in Madeira. Sa revin la fruct. Nu este des intalnit, ci doar sporadic, iar aroma este asemanatoare cu maracuja purpurie, are insa aciditate mai mică și nu este la fel de zemos. Nu este pe gustul meu, dar integrat in sucuri si dulciuri mi-a placut, i-am simtit si apreciat aroma. Este un fruct bogat în vitamine si minerale, ca orice fruct montan.



Un fruct pe care nu l-am vazut la fel ca maracuja-banana, este araçal. Mi s-a spus ca a fost adus  din Brazila si l-am intalnit, in afara de celebra piata de fructe din Funchal, doar in 2 mici piete din sudul insule, acolo unde climatul este tropical. Aduce un pic cu guava, ca si gust, dar si ca aspect, diferenta majora sta in culoarea pulpei. La pulpa este albicioasă, semințele mici, iar la guava pulpa este rozalie si semintele ceva mai mari. Se coace in august si septembrie, in alta perioada nu o sa-l gasiti pe insula. Nu am gustat gemuri din acest fruct, dar am inteles ca sunt bune, lumea isi face chiar si acasa, pentru ca multe gradini au cate un pom din acest soi.



Localnicii mi-au indicat numele de loquat, tradus este moșmonul japonez sau nisper japonez. Este un fruct mic originar din Asia și introdus în Madeira tarziu, acum 150 de ani. Gustul este dulce, dar neplacut mie si destul de acid. In schimb este hidratant, asa ca impresia generala a fost pana la urma una buna. 

Loquat este cultivat pe toată coasta de sud a Madeira, in special in zona Machico. Localnicii ii lauda efectele benefice asupra sistemului circulator, in special asupra inimii. Am intalnit un tip de lichior care era aromatizat cu loquat, in rest nu am vazut sa fie folosit, decat ca si consum natural.



Ciudat sa gasesti acolo papaya, dar sa stiti ca am vazut mai multi pomi si chiar mici livezi. Papaya fructifica la fel ca in zona de bastina, America Centrala, pe tot parcursul anului. Daca in Africa si Caraibe este o resursa extrem de importanta de hrana, aici in Madeira este mai mult o fandoseala. Chiar daca in alte parti creste si fructifica faranici un ajutor, aici trebuie plantat in zona mai adapostita, mai calduroasa pt a putea rodi.



Si avocado a fost o surpriza pentru mine, nu credeam sa-l intalnesc in Madeira. A fost introdus în arhipelag undeva la începutul secolului al XIX-lea, adus de cineva din Brazilia. Provenienta lui este insa Mexic, acolo l-am vazut in multe locuri, am inteles insa ca la fel e si in Guatemala și Antile. In Guatemala nu am fost, iar in Antile am fost preocupat de plaja si rom, mai putin de avocado, asa ca scriu doar ce am auzit.

Cea mai mare parte a producției este în Santana, Funchal, Santa Cruz și Calheta. In Santana la una dintre casele acelea pitoresti, caracteristice insulei, am poposit la umbra unui pom de avocado, imi amintesc cu placere. Si de de loc si mai ales de lichiorul de maracuja cu care ne-a servit gazda...
vitamina E și vitaminele B6, C, fier și magneziu. Are un conținut ridicat de acizi grași mononesaturați, care sunt legați de reducerea nivelului de colesterol din sânge.



Exista o zona in partea centrala, muntoasa a insulei, in care se cultiva la scara larga castanul comestibil. Castanul este un fruct antic consumat în Europa de peste 3000 de ani. Se crede că provine din Asia. La fel ca in cazul rosiei, care multa lume o considera ca fiind o leguma, pe cand ea este fruct si la castan se face o confuzie. Oamenii numesc castana fruct, ea insa este o samanta. 

Multe excursii poposesc in Curral das Freiras, la unul dintre restaurantele de aici. Tin minte perfect cand am ajuns prima oara cu un grup acolo. Am comandat cu totii: lichior de castane, castane prajite, ciorba de castane (seamana mult cu cea de afumatura de la noi), iar la final o prajitura cu castane. Entuziasmati la inceput, cand am ajuns la desert, dupa atata gust de castana, aveam impresia ca m-am transformat chiar si eu intr-o castana. Un an de zile dupa acea masa imbelsugata am ocolit castanii din Sibiu....

In Curral das Freiras, exista chiar un Festival al Castanului foarte popular de vreo 3 decenii incoace. Probabil ca nu s-au saturat de castane. Glumesc evident, dar prin asta va atrag atentia sa nu patiti ca noi atunci si sa alegeti doar un fel de castane. Si sa completati la plecare cu ceea ce ofera magazinul invecinat:  gemuri si lichioruri de castane. Sunt foarte bune.



Roșia engleză sau tamarillo este un fruct al unei plante originar din Anzi. Pe Insula Madeira le putem găsi peste tot, de la o altitudine de 300 de metri pe coasta de nord și o altitudine de 400 de metri pe coasta de sud. Cu toate acestea, majoritatea producției este concentrată în plantații mici din Santana și Santa Cruz (Camacha).

După cum sugerează și numele, fructul are asemănări cu roșiile, fiind oval, roșu și puțin ascuțit. Aroma, când este corect coaptă, este atât dulce, cât și acidă și poate fi consumată de lingură în mod natural sau integrată în salate, gemuri sau chiar lichioruri și poncha. Mi-a placut, un 9+ pentru acest fruct.



Physalis este un fruct tropical originar din America de Sud, in mod mai precis din Peru, de aici si denumirea completa: Physalis peruviana. Este o plantă invazivă care crește spontan fără a fi nevoie de îngrijiri deosebite. Fructul este rotund și are un gust combinat si dulce și acru, destul de placut. Din el se face gem si jeleu. Delicioase ambele.



In Piata Fermierilor din Funchal am remarcat un fruct ciudat, de forma unui ananas alungit, ca o banana. Am gustat, are o aroma interesanta, nu o pot descrie sau asemana cu ceva. Ce am aflat atunci in piata, in timp ce gustam fructul, a fost ca trebuie sa fiu atent cand mananc asa ceva, pt ca daca nu e copt e toxic. Auleu, am intrebat: „dar asta era bine copt?”. Vanzatorul m-a linistit, dar cinstit mie nu mi-au cazut tocmai bine explicatiile lui...
Surpriza a fost acasa cand am cautat mai multe lucruri despre fructul acesta si daca este adevarat ce mi-a povestit omul din piata. Am planta in casa, o au si parintii, am crescut cu asa ceva, dar nu m-am gandit vreodata ca poate sa fructeze. Am crezut ca e doar o planta ornamentala, dar uite asa am aflat ca in mediul ei natural face fructe.



Mostera deliciosa se numeste planta, noi acasa ii spunem filodendrum.



Tabaibo sau opuntia, este un fruct oval, cu foarte multi tepi minusculi, al unei plante din familia cactusilor. Se crede că Tabaibeiras a fost introdus în Madeira în secolul al XIX-lea, provenind din Mexic, unde il gasesti peste tot. L-au adus pentru a extrage si produce un pigment (procedeul este tare interesant, se face cu niste insecte) si s-a raspandit prin flora spontana pe toata insula.

Această plantă se descurcă bine în climă mai caldă și chiar aridă, asa l-am intalnit in plantatii desertice mari in Maroc si spontan in Spania si Italia, in zone nisipoase scaldate in soare. Prima data am mancat acest fruct in Tunisia, acum vreo 30 ani si am foarte foarte placut impresionat. Atat de tare incat am mancat vreo 3 kg. Efectul a fost ca nu am mai ajuns la toaleta vreo cateva zile. Culmea este un fruct care asigura un trazit corect, chiar il regleaza, dar consumat in cantitati mari (am aflat atunci ca de la 10 fructe in sus), duce la constipatii, chiar severe. Asa e la inceput cu toate, pana inveti...In Tunisia poarta numele de figue de Barbarie, adica „smochina berberului”.
Cei care au fost cu mine in Maroc isi aduc cu siguranta aminte ca i-am invitat la o taraba si am aranjat cu un vanzator sa le curete cate 2-3 fructe, pentru a le afla gustul.
Există mai multe soiuri de tabaibo care se disting prin culoarea pulpei, care poate fi albă (cea mai frecventă), portocalie sau roșie.
In Maroc cultura acestui tip de cactus e a cum la mare moda si cerinta, pentru ca se extrage uleiul de cactus, ce are proprietati chiar mai bune decat mai cunoscutul, de argan.



Pitanga, vine din Brazilia. Este foarte rar comercializat, pentru ca este extrem de sensibil. Incepand cu momentul coacerii devine foarte delicat și se strică ușor. Fructul acesta l-am gustat in Tailanda, nu in Madeira. Are o aromă dulce-amăruie si un pic acrisor.



Nu cred ca trebuie sa va descriu guava, multi ati gustat acest fruct. Nu sunt un fan al acestui fruct, desi l-am incercat peste tot in lume. Dar nu m-a convins. Imi place insa mult gemul de guava, prima oara am mancat in Cuba. Delicios!



Anona sau marul cu solzi, este un fruct dulce și placut la atingere. Pe insula l-am vazut la dimensiuni normale, dar am intalnit in Vietnam si Tailanda anona uriasi. E bine sa nu-l mananci in piata, e mai bun racit, chiar si in frigider. Poate fi un desert racoritor, un adevarat inlocuitor al inghetatei. A fost adus cu mult timp in urma in Madeira, din Anzi.



Bananele sunt mici dar atat de aromate si placute la gust incat nu te mai saturi mancand aceste fructe acolo. Nu a fost zi in Madeira fara sa mananc macar o banana locala.



Pe insula se mai cultiva si pruni, portocali, meri, pepeni, smochini si evident struguri.

Mai jos este o harta pe care am gasit-o pe net, foarte explicativa pentru locurile in care se cultiva fiecare fruct.



Mercado dos Lavradores: