Arhiva > Arhiva
Care este scopul tau ?
luciamanta:
Putem spune cu incredere ca in viata aceasta stim ca un lucru esential este ca trebuie sa ne iubim aproapele si sa invatam sa convietuim impreuna.
ThunderSon, referitor la acest precept, mi-as fi dorit tare mult să fie pus in practică de câţi mai multi semeni de-ai mei.
Ayouni:
--- Citat din: ThunderSon din Luni, 29 Noiembrie 2010, 16:00 ---Desi ceea ce nu stim e infinit mai mare decat ceea ce stim, ar trebui sa subliniem mai mult lucrurile cunoscute pentru a nu fi uitate.
Putem spune cu incredere ca in viata aceasta stim ca un lucru esential este ca trebuie sa ne iubim aproapele si sa invatam sa convietuim impreuna.Dar acest precept a fost incalcat nu pentru ca nu a fost stiut, ci pentru ca a fost uitat sau voit ignorat. (Istoria secolului 20 e un martor suficient.)
--- Terminare citat ---
suna frumos, thunderson, multi se straduiesc sa-l puna in practica, multi il propovaduiesc in stanga si in dreapta... rezultatele nu sunt prea imbucuratoare intotdeauna, numai daca ne uitam in jurul nostru: multora le este foarte greu sa-si iubeasca aproapele, dar sunt si persoane "aproape" care nu se lasa iubite... Am vazut de curand un film intitulat chiar asa, "iubeste-ti aproapele", (language of the enemy in original) despre un evreu care trăieşte în america, pleacă spre israel pentru a participa la funerariile tatălui sau. Ajuns la Ierusalim, bărbatul se trezeşte prins într-o serie de intrigi violente ale unei lumi pe care nu o cunoaşte, dar de care se simte atras. Si unde incearca sa traiasca o frumoasa poveste de dragoste cu o palestinianca, uniune simbol care se vrea sa duca la sfarsitul represaliilor intre frati (pentru ca asta si sunt)... ca sa-si piarda viata chiar la zidul plangerii, victima a intemperantei, urii si razboiului fratricid; moarte simbol de asemenea.
am terminat acum cateva zile o carte foarte interesanta, "meandrele gangelui" (am scris mai mult despre aceasta carte pe ayouni business club), unde aproapele musulman se lupta cu aproapele hindus, lupta permanenta care nu lasa nici cea mai mica speranta de reconciliere, de armonie, de iubire. de foarte multe ori, lupta aceasta se da si intre persoane de aceeasi confesiune...
daca mesajul tau este in sensul de a continua sa mergem pe acest drum, da, sunt de acord cu tine, si asta am afirmat si eu totdeauna. de multe ori doar ca moise in desert; dar recunosc ca am avut si multe experiente pozitive care imi dau speranta in continuare si ma ajuta sa merg mai departe. "iubeste-ti aproapele" este lema grupului focolar, intemeiat in timpul celui de-al doilea razboi mondial de catre chiara lubich si care functioneaza cu mult succes in acest sens, in mai toate tarile lumii. ii cunosc foarte bine si apropierea de ei si de acest mod de a gandi si de a actiona mi-a facut mult bine la un moment dat. si stiu ca directia lor este cea buna, ca recomandarea ta este buna si, in ciuda exemplelor negative pe care ni le ofera viata, eu voi urma pe acest drum, uneori mai bine, alteori poate nu chiar asa de bine, dar nu voi da inapoi.
micaela:
--- Citat din: ThunderSon din Luni, 29 Noiembrie 2010, 15:22 ---
--- Citat din: micaela din Duminică, 28 Noiembrie 2010, 23:51 ---truism...hm....discutabil, totusi... caci determinismul subinteles de enuntul truistic de mai sus poate fi infirmat. dupa cum se-aude, drumul spre infern e pavat cu intentii bune, de unde deducem ca nu orice bine face bine. :D
--- Terminare citat ---
De aceea Binele e doar binele definit de Cel ce cunoaste deja calea. Dar desi premisa ta (drumul spre infern e pavat cu intentii bune) e corecta, nu pot fi de acord in totalitate si cu concluzia (nu orice bine face bine): eu cred ca mai degraba in multe cazuri nu binele e problema ci lepadarea de el la un moment dat. Problema e inima noastra instabila si inselatoare. E propria noastra sabotoare. Planurile si intentiile pot fi foarte bune, dar din cauza acestui abis insondabil pentru mintea umana, care este propria inima, nu sunt puse in aplicare pana la capat aceste intentii. Nu suntem suficienti de statornici in bine, mai ales cand adversitatile se intensifica sau se multiplica.
--- Terminare citat ---
poate ca nu e vorba numai de "lepadarea pe parcurs", de nefinalizarea bunei intentii. poate fi vorba si de o gresita intelegere a "binelui" (binele omului e si el o notiune subiectiva si relativa - cum spuneai, Binele e doar cel cunoscut de El). poate fi vorba si de faptul ca binele cuiva poate avea conotatii sau chiar consecinte nefaste pentru/asupra altcuiva, sau de faptul ca evolutia evenimentelor pornite cu buna intentie este la fel de imprevizibila, incontrolabila total, ca tot ce se petrece..
Oricum, zicala sugereaza ideea ca raul e un “bine defect(at pe parcurs)” :).
Si apoi, mai exista opinia ca notiunile de bine si rau nu pot fi delimitate perfect, ca s-ar intrepatrunde, ca intr-un orice bine (conventional numit astfel) exista un sambure de rau (la fel de conventional numit astfel) si invers. ca impletirea si “insamburarea”de Yin si Yang. :)
silviu:
--- Citat din: luciamanta ---Putem spune cu incredere ca in viata aceasta stim ca un lucru esential este ca trebuie sa ne iubim aproapele
--- Terminare citat ---
da, dar cu o conditie: sa fie femeie! :D vorbesc in numele meu, desigur ;D
micaela:
in sens geografic aproapele ar putea fi vecinul de deasupra care tropaie la miez de noapte si uita robinetele deschise? ;)
glumeam. e ideal sa reusesti sa iubesti "toti aproapele". Eu sunt inca in etapa, laudabila totusi, in care dupa scurta explozie de revolta la intalnirea cu mojicia sau rautatea absolut gratuita, nu raman cu ranchiuna sau dorinta de razbunare. lucru mare moncher, cand te bantuie vocatii justitiare, din frageda pruncie. Am reusit sa-mi dezvolt capacitatea de a ingropa enervarea pe personul respectiv (generic vorbind, nu ma refer la un person anume :) ) si de a nu cara dupa mine ostilitati, dar mai am mult pana sa reusesc si sa-l iubesc pe mitocanul sau afurisitul care strica existenta celor din jur, asa, ca are el defect in fiinta lui. ;)
"carticelele" alea de ne spun cate ceva despre noi afirma ca toate tarele semenilor tin de Egoul lor, de falsul sine dezvoltat in conjunctura existentiala data, dependent de orgolii, competitie, egoism etc...dar ca, orice "aproape (de-al nostru)" are si un Eu/Sine adevarat, de-i mai zice si "samanta de Dumnezeire" care ramane cu atat mai ingropata si muta cu cat Egoul e mai mare si nestapanit. ei bine, zice-se ca aici e problemul :) si ca trebuie a invata sa-ti diminuezi Egoul si sa cobori in Fiinta ta reaala, aceea de-i totuna cu intregul univers, de esenta energetica fiind, probabil . Asa ca acuma lucrez la agerimea privirii de scruteaza dupa adevaratul Sine in mitocanu', mojicu', rautaciosu' aproapele. :D
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă