Nu se prea stie cand au fost scrise, probabil inainte de '58, cand a fost aruncat in puscarie tocmai pt poeziile sale religioase, dar si pt alte cateva culpe imaginare, caci e putin probabil ca postumele sale - publicate majoritatea intre 64 si 68 - sa fi fost scrise in anul pe care l-a mai trait dupa iesirea din inchisoare. Inclusiv dupa '90 i-au aparut cateva scrieri inedite, iar cativa ani anterior un volum de publicistica si memorialistica, "Ganduri albe", in care relateaza intamplari nostime despre ilustrii sai colegi de liceu Gheorghe Ciprian (un mare actor si dramaturg interbelic, "Capul de ratoi" si "Omul cu martoaga", buzoian de-al lui) si mai ales Urmuz, marele "inventator" al literaturii absurdului, precursor si maestru recunoscut al lui Eugen Ionesco, cel care l-a si popularizat si tradus in Franta. Dupa cum se stie adevaratul nume al lui Urmuz era Demetru Demetrescu-BUZAU, ultima particula a numelui adaugand-o, ce-i drept cam la misto, in onoarea bunilor sai prieteni si colegi de la Sf Sava (parca), V. Voiculescu si Ciprian, originari din judetul amintit. De fapt, Urmuz este si inspiratorul personajului principal - Macferlan - al exceptionalei piese "Capul de ratoi", jucata in mai toata Europa prin anii '30. S-a facut si la noi acum vreo 20 de ani o montare de televiziune dupa aceasta, in distributie regasindu-se si un actor mediocru, un cabotin total neinspirat plasat, fatalaul regal Radu Duda, arza-l-ar focu' si catranul iadului de eunuc tantos.
Bravo, Maritzo, m-ai surprins placut cu apetitul tau pt Voiculescu si vad ca m-ai si incitat.