Arhiva > Arhiva
Vitrina faptelor bune
anamama13:
Viata nostra cotidiana se petrece in si prin fapte concrete ... nu numai gandurile conteaza.... o fapta buna, cat de mica, iti aduce in suflet o bucurie, o caldura care mai aplaneaza intr-un fel amaraciunile stranse din varii motive... daca am reusi sa facem fiecare macar cate una bucata fapta buna pe zi, nu credeti ca lumea ar fi mai frumoasa ???? poate vom obtine si schimbarea celorlalti inspre bine ... daca nu, macar ne ramane satisfactia de a nu face rau....
anamama13:
eu nu m-am gandit vreodata sa-mi numar faptele bune din ziua respectiva si nici sa imping de la spate pe altcineva sa faca ceva bun si ptr alta persoana decat a sa.... ceea ce fac eu vine de la sine, altfel nu pot trai...
m-a impresionat foarte tare moartea jurnalistului Mile Carpenisan, baiat tanar, mereu pe coclauri... dar cu un suflet atat de mare.. va rog sa-mi permiteti sa va redau un fragment de pe blogul lui ... o spune mai bine decat as scrie eu ... poate va ajuta :
Va provoc!
Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez o provocare astazi ( 04.02.2010 ) si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti 7 povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni. Pentru ca nu sunt un lacheu ma supun aceluiasi test si alaturi de mine sotia mea va trece probele de foc. O sa venim si noi cu povestile noastre si sper din suflet sa nu mancati cacat, sa o faceti pe bune nu de alta dar stiu ca peste 7 zile va veti simti mult mai lipsiti de toxinele unei vieti banale intr-o Romanie de doi lei.
Am maturat in fata apartamentului si pana la etajul 4. Am curatat toate florile ambientale de frunzele uscate. Am bagat in apartament cei 2 ficusi ofiliti pentru a-i inlocui cu cativa puieti de curmali verzi. Sper eu ca am ajutat-o in felul acesta pe tanti aia draguta care intotdeauna cand matura scara si ma intalneste ma intreaba cat e ceasul. Pentru ca vad ca nu va da afara din casa pofta de fapte bune si pentru ca scarbit constat ca nu stiti altceva decat sa va dati mari filantropi pe bloguri sarind in sprijinul unor cauze nobile doar pentru a va face reclama gratuita la sufletul mic, va spun doar ca o fapta buna nu trebuie intotdeauna sa inceapa cu cuvantul cancer si sa se termine cu zerourile unui cont deschis intr-o banca. O fapta buna e cea pe care ar trebui cu totii sa o facem zilnic, cu zambetul pe buze si cu aceeasi satisfactie cu care am salva viata unui om. As vrea sa va vad fiind capabili sa faceti lucruri marunte care la finalul zilei cand inchideti ochii inainte de a adormii sa vedeti linistea aceea atat de necesara ingerilor care va pazesc stiind ca lucrurile marunte au fost de fapt atat de mari pentru altii. Daca voi nu veti povesti fiecare lucru marunt, fiecare fapta mica oamenii poate vor uita cum e aia sa faci bine. Ganditi-va ca poate de noi toti depinde sa ii invatam pe oameni sa redevina oameni.
PS Nu ma voi opri doar la atat si chiar daca ar fi sa ma chinui astazi voi face tot posibilul sa mai fac macar o fapta buna.
Va multumesc
Mile Cărpenişan - 4 februarie 2010 / milecarpenisan.ro
anamama13:
trebuie sa iau bobite ptr cuti... nu ma opresc la mag din colt ptr ca vreau sa ajung la xxl... ptr ca acolo stiu ca o voi ngasi pe steluta.... nu, nu e un catel... pe cateii de acolo nu stiu cum ii cheama, desi i-am mai botezat eu asa cum imi vine cand se strang si ma chinuiesc sa rup sacul sa le fac si lor portii... stela este o femeie necajita... cu fel si fel de probleme... poate le-as povesti daca ar fi cineva sa vrea sa le cunoasca... imi numar banii sa nu depasesc limita cumparaturilor ca sa-mi ramana si ptr ea... ea ma intampina cand ma vede cu saru'mana.... nu vrea sa renunte la acest obicei.... stau de vb cu ea, ii dau pateutul si banutii, si plec in multumirile ei, gandindu-ma de ce nu am si eu noroc la loto, bingo sau altceva ca sa pot face mult mai mult decat a-i lasa 50 lei si un pateu... si ptr mai multi.... oameni, catei... suflete.... of, doamne, steluto, voi trece iar poimaine... vad eu ce mai am de cumparat....
anamama13:
de-abia ce-am iesit din magazin si se infiinteaza pe langa mine... cu ochii lor blanzi si blanitele cam jumulite, cu cate o labuta ranita, supravietuitorii iernii de-abia trecute si ai acestei lumi, imi hamaie cate o nota vesela de nerabdare... data asta am luat 3 paini, ptr ca data trecuta nu mi-au ajuns doua si am ajuns acasa tot fara paine.... in timp ce mergem impreuna sub forma de gramada neorganizata taman prin mijlocul drumului, incercand sa-i feresc de masinile care treceau fericite ca nu le este atacata nici o roata, rup cate o bucata de paine si le dau echitabil, fiecaruia .... se opresc din mers , pe rand, doar doua secunde, ca sa mai prinda o bucata... oare cu cate paini as putea sa-i satur macar odata ??? doar eu... dar daca ar mai fi o mana care sa le dea o bucata de paine... si inca una... dar daca ar mai fi un suflet sa se gandeasca si la ei... si inca unul... hm, iar ma gandeam aiurea-n tramvai, si asta nici macar nu circula pe-aici... iar ma gandeam ca traiesc printre oameni.....
anamama13:
nu credeam ca provocarea lansata de Mile va avea un asemenea impact... ma gandeam ca vor fi multi care vor citi si vor trece mai departe... dar am fost placut impresionata sa vad ce multi oameni au intrat in Agentia faptelor bune...
neplacut este ptr mine ca aici nu a aderat nimeni la gazeta mea, probabil considerand topicul ca pe un fel de autogazeta de perete, fara sa se intuiasca adevaratul lui scop .... va voi aduce spre cunostinta si alte fapte descrise de "agentii " lui Mile :
""Nu mă mai opream de câţiva ani să mă uit în jur! Aveam o scuză: coordonez o multinaţională şi nu mai am timp de prostii. Trebuia să îmi menajez neuronii care sunt solicitaţi la maximum!
Vă citesc de ceva vreme, doar pentru a îmi mai satisface nevoia de bine. Tot eu. Tot mie! Mi-a plăcut mult eleganta lui Mile C. Mi-a plăcut cum aţi transformat provocarea lui în dorinţa de îndeplinit. Şi ieri am plecat la o oră rezonabilă de la birou, să mă plimb pe străzi ca să fac o faptă bună! În costum... mă simţeam cam prost! M-am oprit lângă o librărie unde un bătrân ponosit aştepa. Ceva! Am intrat! Tot pentru mine, că sunt fascinat de cărţi. Apoi m-am întors la el şi-am povestit. Fusese profesor de matematică, terminase şef de promoţie. Un om lucid, exemplar, logic. Şi eu am terminat matematica! Am vorbit de cărţi. Îşi dorea foarte mult o enciclopedie. Dar era foarte scumpă. Zicea că sta pe acolo, că mai vine o doamnă în vârstă, care îşi cumpără cărţi pe gustul lui, şi îi mai împrumută câte o dată. E sărac lipit pământului, locuieşte în subsolul unei firme a unui fost elev. I-am luat enciclopedia şi ceva de mâncare, să aibă o seară fericită! A zis că Dumnezeu nu doarme niciodată. Că toată primăvara asta o să-l găsesc în parcul de lângă firmă, citind din enciclopedia mare cu coperţi colorate! O să mai trec pe la el. Ne-am împrietenit aşa frumos. A, aseară m-am oprit şi m-am gândit. Prima oară, după mulţi ani! Am constatat că nu mai aveam prieteni. Doar mulţi colegi, subordonaţi prietenoşi şi parteneri de afaceri!" (Octavian) "
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă