Nu prea e un năduf cotidian sau o supărare de zi ce am să vă spun, fiindcă e ceva ce simt că se găseşte adînc în fiinţa mea şi iese la suprafaţă cu diverse ocazii cînd e zgîndărit. Ultima oară s-a manifestat marţi seara în timp ce vizionam un film. E vorba de un SF cu unele scene destul de dure dar pe care vi-l recomand dacă puteţi digera genul, pentru că dincolo de componenta sefistică are şi o puternică componentă socială, referindu-se la societatea umană în ansamblul ei, la anumite trăsături, mai puţin plăcute, ale noastre ca rasă.
Pe scurt, acţiunea se petrece în Africa de Sud unde, deasupra Johannesburg-ului, în urmă cu 28 de ani a apărut o navă extraterestă gigantică care de atunci nu se mişcase niciodată. Ocupanţii ei, o rasă inteligentă asemănătoare cu nişte crustacei uriaşi (botezaţi de oameni "creveţi"), fuseseră cazaţi într-o zonă delimitată lîngă oraş, denumită Districtul 9. Conflictele dese dintre oameni şi cei aproximativ 2 milioane de alieni nedoriţi, determină MNU (Multi Nations United, un fel de ONU cu autoritate în problema respectivă) să mute populaţia extraterestră la 200 km de oraş într-o zonă nepopulată.
Nimeni nu ştia de ce aceştia nu plecau dar în realitate erau reţinuţi de autorităţi pentru un singur scop: studierea şi încercarea de utilizare a armamentului lor (mult mai performant decît al umanităţii) precum şi încecarea de combinare a ADN-ului celor două specii pentru a obţine hibrizi superiori. Rezultatele, desigur, urmînd a fi folosite în industria de război.
Cînd şeful MNU se contaminează cu un lichid biologic extraterestru şi începe transformarea sa fizică, devine cobaiul principal al studiilor specialiştilor, cu torturile de rigoare, mergîndu-se pînă la decizia de a fi ucis pentru a i se recolta tot felul de celule. Tipul scapă şi se dă de parte extratereştrilor ajutîndu-i să poată pleca acasă.
Şi aici voiam să ajung. M-am surprins fiind şi eu de partea extratereştrilor, spunîndu-mi că exact la fel aş fi făcut şi, mai mult, m-am surprins detestînd rasa umană. M-am surprins zicîndu-mi că dacă aş avea puterea să eradichez rasa umană, aş face-o. Nu o naţie, o etnie sau o cultură, ci rasa umană în ansamblul ei. Creaturile alea urîte mi-au părut mai simpatice, mai inteligente şi cu mai multă compasiune decît oamenii. Şeful acela, deşi pe trei sferturi încă om, era urmărit de semenii săi pentru a fi supus experimentelor şi apoi ucis, iar "creveţii" îl protejau.
Ştiu e doar un film. Dar cît e de în regula ca, fie şi fictiv, să nu fi de partea semenilor într-o confruntare? Mi-am pus întrebarea: oare nu ar trebui să fie înscris în codul genetic apartenenţa la specie şi instinctul de a-ţi proteja semenii, de a fi de partea lor? Ce e în neregulă cu mine de simt diferit? După care tot eu mi-am răspuns: din moment ce oamenii se ucid şi se urăsc între ei se pare că nu este înscrisă în codul genetic această apartenenţă. Sau ceva s-a întîmplat cu acel cod de s-a alterat.
Însă eu tot aiurea mă simt atunci cînd mă surprind detestînd rasa umană, un om ne-om, un tot mai veritabil extraterestru rătăcit pe Terra. Şi sentimentul de detestare a rasei umane se amplifică atunci cînd văd ÎN REALITATE şi nu în vreo ficţiune că oamenii se tratează între ca şi cum ar fi extratereştrii unii pentru ceilalţi.
Iertare dacă v-am plictisit dar trebuia să dau undeva cu capul
Mai jos aveţi şi trailer-ul filmului.
