Aici se discuta > Subiecte generale
Ce carti citim?
iana:
--- Citat din: Caroline din Miercuri, 06 Februarie 2013, 00:02 ---Ce e oportunist, trece odata cu moda. Ce e peren, ramane la fel de "valabil" si peste 100 de ani... dar asta e doar opinia mea.
Nu sunt radicala, citesc cam de toate, da' candva mi-a placut foarte mult un pasaj din Exupery, care spune ceva de genul:
Daca un om de Neanderthal, cuprins de un sentiment straniu, a cioplit fara motiv o bucata de piatra, iar daca peste sute de mii de ani, acea sculptura a starnit acelasi sentiment straniu in cei care-o privesc, aceea este arta. (Nu pun ghilimele, ca nu-mi aduc aminte exact ca sa citez.)
Trebuie sa ai un motiv ca sa scrii... ca asa simti si ca nu poti altfel sau ca vrei ceva in schimb (bani, nume, faima sau pur si simplu gratularea orgoliului propriu). In al doilea caz, e oportunism. :whistle:
P.S. Si nu te mai lut da dupa ce spune lumea... ;D
--- Terminare citat ---
Eu l-am separat pe omul Liiceanu de scriitorul Liiceanu. Ca om mi-a lasat si mie impresia unui oportunist, poate in urma unei atitudini (sau nonatitudini) politice la un moment dat sau poate mi-a displacut citind o carte cu tenta biografica a Aurorei Liiceanu (foarte discreta in a-l aminti).
Dar mi-a placut tot ce am citit scris de el (Declaratie de iubire, Intalnire cu un necunoscut...cartile care-mi vin acum in minte).
Daca a scris pentru bani, faima, etc...nu ma intereseaza. Stiu insa ca ceea ce am citit a rezonat cu gandurile si cu simtamintele mele.
In "Scrisori catre fiul meu" de exemplu, modul in care comenteaza un text al lui Derida, "Aforismul in contratimp", se pliaza exact cu experienta mea de viata din ultimii 2 ani. Sau vorbind despre marile placeri mici plecand de la cartea "O zi din viata lui Ivan Denisovici" a lui Soljenitin...
Ma feresc de etichetari mai ales de cand fiica mea mi-a spus ca refuza sa citeasca ceva scris de Cartarescu, pe motiv ca este orgolios, ca se vorbeste prea mult de el...Eu am citit nuvelele sale (adunate intr-un singur volum) si apoi "Vesnic tanar infasurat in pixeli" (eseuri) in 2001, Cartarescu fiind un necunoscut la aceea vreme si mi-au placut ...carti de alta factura decat literatura "mai facila" pe care a scris-o ulterior. "Orbitor" nici n-am incercat sa citesc datorita modului compact in care se prezenta textul, fara paragrafe...dificil in a prinde ideea.
Cat despre omul Cartarescu, nu mi-au placut declaratiile sale politice vadind o anumita orientare si nici un banuit orgoliu ...
Dar ceea ce am citit scris de el mi-a placut...
Mihaela, sfatul Carolinei este bun :)
mihaela1961:
Clar, sunt o 'nonconformista' in ale beletristicii si nu numai(oare exista nonconformism in literatura? oO).Eu am o problema 'existentiala' cu tinerii aceia rebeli, care sincera sa fiu-habar n-am daca 'vor supravietui ca si scriitura' in timp!
Recunosc ca 'am sarit' marii clasici..insir eu carti de ex. din literatura rusa, da de ex. nu l-am citit pe Dostoievski. Cred 'ca mi se trage' de cand am dat admiterea la facultate si am citit taman in acea perioada-singura carte de altfel din pleiada Dostoievskiana-'Aminitiri in casa mortilor' :crazy2:.
Acuma io ce sa fac daca nu ma atrage literatura rusa?'Nu ma prinde corentul asta de la rusi nici picata cu ceara' :oops:
Caroline:
Nota bene: intotdeauna am separat scriitorul (sau creatorul de arta, in general) de omul cotidian. Eu nu vorbesc de oameni, ca ma uit prea putin la TV, ca sa vorbesc in cunostinta de cauza. Nici eu nu ma sinchisesc sa ma intreb pentru ce scrie cineva, atata timp cat are ceva de spus. Ideea era ca trebuie sa aiba ceva de spus. In stil clasic sau nonconformist, nu conteaza. Arta trebuie sa transmita mai departe un mesaj, un sentiment, ceva... Nu sa invarta doar vorbe "ce din coada au sa sune", ca sa fie in trend. Mentalitatea asta ma enerveaza... si ma mai enerveaza si cei care au inceput bine si pe urma s-au lasat pervertiti de aceasta mentalitate.
Cred ca trebuie sa fiu mai explicita. Sa luam, de exemplu, poezia. Uite mai jos linkuri catre doi tineri poeti, aflati deja la al 3-lea volum fiecare, in ultimii doi ani, si avand varste apropiate. Aici sunt in cunostinta de cauza... i-am cunoscut pe amandoi personal. ;)
Daniel Daian
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tipatul-rotund-noul-volum-de-poezie-daniel-daian
Patricia Lidia
http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Patricia+Lidia
http://www.armoniiculturale.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1441:patricia-lidia-despre-sufletul-meu-trilogie-in-proz&catid=400:paricia-lidia&Itemid=30
Spuneti-mi ce parere aveti...
Sunt curioasa, de exemplu, daca, in afara celor care sunt critici de arta, simtiti ceva ceva citind acest gen de poezie... al carui volum ati prefera sa-l deschideti intr-o seara deprimanta de iarna grea, ca sa evadati din realitate sau doar ca sa va simtiti mai bine... si daca ati face cadou unul dintre aceste volum unei persoane foarte dragi sau propriilor copii, pe care l-ati alege?
rodica popa:
Am terminat de citit O lume fara sfarsit de Ken Follett(autorul bestsellerului Stalpii pamantului) o fresca a Evului Mediu tarziu actiunea desfasurandu-se pe mai bine de peste o mie de pagini in care intalnesti dragoste, nelegiuri, moarte , intrigi politice si deasupra tuturor iubirea dintre cele doua personaje Caris si Merthin care invinge totul intr-un final , caci daca "dragoste nu e , nimc nu e " nu-i asa ?
Am vazut si filmul (in Italia) care are 4 parti , putin diferit decat actiunea romanului , dar finalul este acelasi.
Buna de citit in momentele in care nu ai ce face , pe canapea , cu picioarele stranse sub tine , o ceasca de ceai aburinda , muzica in surdina (si neaparat Vivaldi ) , lumina doar cat sa vezi sa citesti si... asta da viata , trai nineaca ! ;)
LiaV:
Rodica mi-a amintit de carti ce vorbesc de perioade indepartate. Asa mi-am amintit de cele doua citite in toamna, Ultimul Templier si Salvarea Templierilor, scrise de Raymond Khoury (Nemira). Este pacat ca sunt atat de groase si scumpe. Cred ca ar fi extraordinar sa fie citite de cat mai multi. Poate asa ne mai eliberam de dominatia bisericii si umilinta in care ne invata si chiar obliga sa traim si stam.
De altfel, in Stalpii Pamantului (filmul) se vede foarte bine ce intrigi mizerabile a putut tzese de-a lungul timpului aceasta biserica si monstrii ce i-a incalzit la sanul ei. Nu generalizez.
Aceeasi poveste este si cu familia Borgia.
Apoi am citit o carte la fel de placuta, numita Clopotele, scrisa de Richard Harvell (Ed Litera), cu un copil nascut de o mama surda, care trage clopotele unei biserici. El se naste normal si chiar are un auz mult peste medie. Ajunge la o manastire, unde este castrat cu forta si invatat sa cante. Si aici ne lovim din nou de unul din actele abominale ce le-au facut acesti ulii cu chip de sfinti - popii.
Iar acum citesc corespondenta lui Voltaire. Am gasit-o destul de greu, prin Okazii. La noi nu se publica Voltaire, dupa cum am vazut. De ce s-ar citi asa ceva? Oare Shakespeare se tipareste?
Oricum, nu-mi imaginam ca Voltaire a fost un om atat de complex si dificil. Dupa fatza lui, mi-am dat oarecum seama ca a fost o persoana taioasa... dar acum as spune ca doar s-a adaptat excelent timpurilor.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă