Viata si valoarea ei

[luciamanta]

http://vimeo.com/27678730

faceti-va un pic de timp si vedeti filmuletul asta . merita !

Foarte interesant filmuletul, Janeta. Filmuletul iti conferă perepectivele bune ale vieţii, te ajută să fii pozitiv, sa îţi îmbunătăţesti viaţa. Viaţa poate lua o întorsătură favorabilă, minunată, dacă ştii ce vrei cu adevărat şi dacă ai un spirit puternic. Resursele cele mai sigure şi solide sunt în interiorul nostru. Te pup, Janeta si iti multumesc pentru acest filmuleţ.

[luciamanta]

varsta te schimba. tabieturile, mania de a avea toate lucrurile asezate asa cum vrei tu (aoleo! ai asezat capacul de la oala in zona capacelor de cratite ) sunt semne de batranete

Eu una nu am nicio manie. Imi place să beau o cafea la ibric dimineata si să merg mult pe jos. Ador plimbările. Nu cicălesc pe nimeni si nu sunt fixistă.

[silviu]

ehe... tu esti tanara si ai toata viata inainte.

[luciamanta]

   Nu sunt nici tanara, nici batrana. Sunt un om care se bucura de viata. Un om sufletist si sincer, un om cu o sensibilitate aparte. Pentru mine drumul este important. Drumul spiritual, drumul interior al meu către mine. Atât contează.

[dl_prd]

   Nu sunt nici tanara, nici batrana. Sunt un om care se bucura de viata. Un om sufletist si sincer, un om cu o sensibilitate aparte. Pentru mine drumul este important. Drumul spiritual, drumul interior al meu către mine. Atât contează.

oare cand oi ajunge si eu sa spun ca, conteaza drumul meu interior , spiritual....
sincer daca asta mi-ar aduce liniste in suflet atunci ,care e reteta ca o vreau si eu, ca acum sufletul meu e franjuri si se pare ca nici nu vrea sa-si revina.....

[adda]

oare cand oi ajunge si eu sa spun ca, conteaza drumul meu interior , spiritual....
sincer daca asta mi-ar aduce liniste in suflet atunci ,care e reteta ca o vreau si eu, ca acum sufletul meu e franjuri si se pare ca nici nu vrea sa-si revina.....

nu cred ca exista o reteta
atunci cand te impaci cu tine insuti, o sa-ti gasesti si drumul interior....
nu stiu, zic si eu, eu asta incerc sa fac 

[luciamanta]

oare cand oi ajunge si eu sa spun ca, conteaza drumul meu interior , spiritual....
sincer daca asta mi-ar aduce liniste in suflet atunci ,care e reteta ca o vreau si eu, ca acum sufletul meu e franjuri si se pare ca nici nu vrea sa-si revina.....

Pacea, pacea este cheia. Pacea cu Dumnezeu, pacea cu oamenii si cea cu tine.
   Pentru a avea pacea adevarata trebuie sa ne acceptam si sa ne iubim intr-o oarecare masura si pe noi insine. As scrie mai multe lucruri, dar sunt in mare graba, deoarece trebuie sa plec la Targoviste. Cu bine!

[dl_prd]

   Pacea, pacea este cheia. Pacea cu Dumnezeu, pacea cu oamenii si cea cu tine.
   Pentru a avea pacea adevarata trebuie sa ne acceptam si sa ne iubim intr-o oarecare masura si pe noi insine. As scrie mai multe lucruri, dar sunt in mare graba, deoarece trebuie sa plec la Targoviste. Cu bine!

apai eu cu mine sunt in razboi deci de unde atata pace? cat despre iubirea de sine, lipsa totala

mersi oricum ptr vorbele frumoase

[fortuna777]

te pune putin pe ganduri filmul asta, Janet...

Pana la urma cred ca e foarte importanta relatia pe care o avem cu noi insine. Cu cat stima de sine este mai ridicata...cu atat suntem mai increzatori si vom reusi sa practicam o atitudine pozitiva si sa luptam cu mai mult aplomb pentru a obtine ceea ce dorim. Reversul bineinteles este ca, daca respectul de sine este scazut, atunci si expectantele noastre sunt destul de reduse si limitate calitativ, tocmai pentru ca alegerile noastre sunt modeste si tematoare... si urmate de cele mai multe ori de esecuri si nemultumiri...Incepem un razboi cu noi insine, iar iertarea pe care ar trebui sa ne-o acordam, pentru a putea merge mai departe, nu mai vine...

Cred ca totul pleaca de la a  face pace cu tine insuti, iar linistea interioara nu o poti gasi daca nu poti ierta ceea ce a fost gresit in trecutul tau.
Ajungem astfel, sa repetam la nesfarsit relatii paguboase, joburi nesatisfacatoare si ne complacem intr-o placida automultumire, tocmai pentru ca nu ne pretuim suficient si pentru ca de-a lungul timpului, am adaugat fiecare neimplinire la neimplinirile anterioare si ne-am intarit convingerea ca de fapt nu meritam mai mult.

Pana la urma e foarte adevarat ca nu putem culege decat ceea ce semanam...

[janeta]

ma bucur ca v-a placut filmul si , mai ales , ca a ajuns la sufletele voastre . si , cum nimic nu este intamplator , cine stie... poate ca taman filmuletul asta reprezinta motorasul de care ati putea avea nevoie .

[julia]

imi spunea cineva odata ca incercarea de a fi perfecti ne face sa ne razboim zilnic cu noi insine.
eu nu incerc deloc. ma plac asa imperfecta cum sunt.
si culmea e ca ma plac si altii...

[julia]

“Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi.
La cei o sută de ani ai mei pot spune că ştiu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrâneşti mai mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viaţa. Trebuie să devii rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nici măcar să te mişti nu mai eşti în stare, trebuie să ştii să-ţi pui inteligenţa la lucru.”

Oscar şi Tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt

[julia]

"Mama, ce e mai important, oala sau copilul?!?" -  M-a intrebat la un moment dat baiatul meu de 8 ani cand de zor spalam vase in bucatarie si eram cu gandul la atatea alte treburi gospodaresti. Iar copilul meu tinea neaparat sa-mi arate ceva iar eu il amanam pentru a nu stiu cata oara.
Si brusc, am avut o revelatie. Cine/ce mai putea sa astepte, cine avea nevoie de privirea, aprecierea mea, pentru cine timpul nu statea in loc, cine avea cu adevarat nevoie de mine: copilul sau oala?

De atunci, cand trebuie sa fac o alegere, cand ma simt presata din mai multe parti, imi pun aceasta intrebare aparent atat de banala: ce e mai important pentru mine acum?
Si dintr-o data, lucrurile se lumineaza, raspunsul vine simplu, nefortat si ce e esential, actionez in consecinta, in congruenta cu mine. Stiu ca alegerea pe care am facut-o e cea mai buna, nu mai privesc inapoi gandindu-ma "dar daca era mai bine sa ...". Intrebarea potrivita imi da siguranta unui raspuns potrivit.


http://www.nlpexplorer.eu/articole-dezvoltare-personala/copilul-sau--oala.html?utm_source=MailingList&utm_medium=email&utm_campaign=Prioritati...

[varsator38]

pornind de la titlu"viata si valoarea ei",din experienta spun ca realizam valoarea vietii doar in momentul cand suntem "cu un picior in groapa",fiind pe marginea prapastiei,ne promitem noua insine ca daca reusim sa ajungem pe cealalta parte a prapastiei,vom sti cum sa ne traim viata si ce conteaza cu adevarat...din pacate uneori,poate de prea multe ori,prapastia este asa de adanca si marginile ei asa de departate,ca nu reusim sa trecem dincolo.
fiecare avem momente in viata cand realizam valoarea ei!

[luciamanta]

   Asa este, fiecare dintre noi realizeaza la un moment dat pretul vietii si tocmai de aceea, nu este bine sa ne irosim viata alaturi de oameni de nimic, fatarnici, profitori, fara caracter, egoisti....