Sunt atitea drame pe pamintul asta...
Azi despre iubiri neimplinite sau interzise vreau sa va vorbesc. Pentru ca iubirea da valoare vietii.
Am asistat in ultima vreme la citeva povesti care m-au incarcat si bulversat si intristat dar mi-au aratat lectii de viata importante.
Un cuplu de mai bine de 10 ani impreuna, EL mai in virsta cu 20 si ceva decat EA. O iubire curata si pura pentru ea, prima iubire si din pacate si ultima. Au trait in clandestinitate multi ani, fiind in acelasi timp impreuna dar si separati.
EL avea o familie o sotie cu care mai era impreuna doar formal, amindoi stabilisera ca nu mai au nimic in comun, cu copii maricei, case si alte bunuri pe care nu aveau chef sa le imparta, o slujba importanta si care il retinea cea mai mare parte din zi la serviciu sau in deplasari prin tara. Unde pleca impreuna cu EA pentru ca lucrau impreuna.
EA avea putin peste 20 ani cind s-a angajat, de abia incepea sa cunoasca viata, l-a cunoscut pe el si s-au indragostit. Nu a spus nimic familiei, a incercat sa ascunda totul considerind ca ei nu ar fi de acord cu asa ceva, nu ar intelege, nu ar accepta. Situatia ei mi se pare destul de tragica pt ca sub presiunea familiei incerca sa ascunda o poveste care in atitia ani devenise evidenta pt multa lume.
Au avut multe momente frumoase, povesti minunate traite impreuna in deplasarile in care plecau, proiectele in care colaborau, si anii s-au scurs. Familia ei o presa sa faca si ea ceva cu viata ei, sa se casatoreasca ca uite a depasit 30 ani, timpul trece, bla bla ... Familie care in acelasi timp accepta tacit si era extrem de multumita de toate avantajele materiale pe care le avea tocmai datorita acestei relatii.
Drama incepe cind EA se imbolnaveste destul de grav, lucrurile evolueaza si se complica, prognostic prost, ea moare. Familia nu vrea sa mai auda nimic de EL, ii interzic sa o vada, sa o caute sau sa-i vorbeasca. In final nici la inmormintare nu ii dau voie. EL e sfasiat de durere, nu vrea sa mai traiasca. The end.