Arhiva > Arhiva
Viata si valoarea ei
almi_gabi:
si as completa marci, daca imbini lupta cu dorinta de a cauta ce e placut si a-ti imbogati spiritul vei vedea cum lucrurile se transforma in bine
luciamanta:
Mărcutza şi Gabi, aş mai adăuga şi faptul că ajungem să semănăm cu realitatea înspre care ne îndreptăm spiritul.
iulia17:
Iata istorioara din primul post al acestui topic, dar intr-o alta varianta:
Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Din nou i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost de acord ca este plin. Si au rîs!
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l continuu. Desigur nisipul a umplut tot spatiul ramas liber.
-Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa, masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietre si pietricele.
La fel se desfasoara si viata voastra; daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar “nisip”.
Acum urmeaza partea comica a povestirii: un student a luat borcanul - care cu toti erau de acord ca este plin - si a turnat in el o sticla de bere. Berea a udat nisipul si a umplut cu adevarat borcanul !
Morala: Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere !
janeta:
nu cred ca viata este o lupta , asa cum nu cred nici ca viata este o perpetua fericire . viata pur si simplu ESTE . mai cred ca felul in care traim reprezinta un cumul al alegerilor noastre cu bune si cu rele , alegeri pe care ar trebui sa ni le asumam .
de prea multe ori am spus si eu si am auzit si de la altii : "n-am avut noroc " in nu stiu care imprejurare , uitand sa privesc si eu ( si ceilalti ) in urma pentru a vedea ce a generat acea lipsa de noroc . surpriza a fost ca de fiecare data ( si acum vorbesc doar in numele meu ) am fost singura responsabila de esec . a existat un punct "0" al fiecarei situatii in care alegerea facuta de mine a generat esecul de mai tarziu .
mai cred , de asemenea , ca valoarea vietii rezida exact in pretul pe care noi il punem pe ea . din punctul meu de vedere cred ca avem acest drept ( in niciun caz indatorire ) de a hotara noi insine ce facem cu viata noastra , daca vrem sa o mai traim sau nu si in ce mod alegem sa facem asta .
nu i-am judecat niciodata pe sinucigasi si am condamnat intotdeauna pe cei care ii puneau la zid pentru gestul lor pentru simplul fapt ca NIMENI nu are dreptul sa judece pe Nimeni pentru alegerea facuta .
teoria " eu daca eram in locul lui nu faceam asa " este , din punctul meu de vedere cea mai idioata teorie . nu poti fi niciodata in locul nimanui , pentru ca daca ar fi asa tu ai fi acea persoana , nu tu insati , drept urmare ai fi facut exact ceea ce a facut cel cu care nu esti de acord .
mai cred , de asemenea , ca pe lumea asta exista spatiu suficient pentru toti , in asa fel incat sa nu ne sufocam unii pe altii , sa nu incercam sa impunem punctul nostru de vedere nimanui si sa incercam ca in limitele timpului pe care il avem de trait sa facem acele alegeri care sa faca din existenta noastra o perioada acceptabila macar , daca nu una chiar placuta .
inca ceva ce am observat de-alungul nu foartei scurte mele vieti a fost faptul ca regretele nu ajuta absolut deloc ( desigur , vorbesc strict in numele meu ) . evocarea acelei stari , situatii sau fapte la care am fost eroul principal si de care ori imi este rusine , ori imi provoaca durere , seamana cu zgandarirea unei rani careia nu-i permiti sa se vindece si care se poate transforma pana la urma in tumora daca tot ii rup coaja . cel mult , ma pot gandi o data si bine la ce s-a intamplat si sa trag de acolo concluzia ca am facut ceva ce mi-a produs rau ( mie sau altuia ) si sa nu mai repet acea experienta pe viitor .
cam asta este parerea mea despre viata si , pe cat ma duce mintea ( acum , cand in sfarsit am inteles toate astea , pt ca daca le intelegeam cu mai mult timp in urma as fi avut o viata mult mai scutita de neplaceri ) incerc sa traiesc conform celor care tocmai vi le spusei .
iulia17:
Si eu am aceleasi dificultati in a intelege de ce suntem uneori asa limitati si nu putem sa vedem lucrurile si din alta perspectiva. Genul asta de persoane “nu, eu nu as fi procedat asa” sunt chiar orbiti de-a dreptul sau inchisi in propria lor realitate si nu concep ca altul poate are alte conceptii de viata sau situatii cu care se confrunta. Culmea e ca tot ei sunt primii care-si cauta scuze si justificari atunci cind procedeaza exact asa cum au spus ca nu ar proceda.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă