caroline, si pe mine ma bate gandul unui "suicid" virtual...inca analizez in ce fel ar avea impact asupra mea...bine ai venit aici...!
Bine v-am gasit!
Impactul depinde de gradul de dependenta... glumeam!
Efectele pot fi dure... Daca nu exista nimic satisfacator cu care sa-ti umpli acel timp deocamdata, eu zic sa lasi pe mai tarziu. Cand o veni momentul, o sa stii, pur si simplu !
Eu, de exemplu, am luat-o gradual (in ultimii 3 ani, de cand am divortat) si practic "curatenia" asta cu regularitate. Adica ma straduiesc sa rezum virtualul ca intro pentru real.
Am sters mai intai acele "masti" care s-au dovedit inexistente in real (fiind cu totul altfel de oameni in spatele lor). Pe urma, am facut un fel de "turneu" pe la prietenii virtuali, ca sa-i cunosc personal, sau i-am invitat pe ei la mine. Si cu asta s-au mai dus o parte pe apa Sambetei - cei care prefera sa "iubeasca" oamenii de la distanta, sigur si steril. Pe urma, mai erau o serie din alta categorie: candva reali, acum la distanta - fosti colegi de liceu, de facultate, de serviciu, prieteni de familie (fosta...). Chiar daca am fost candva prieteni, se intampla ca oamenii sa evolueze diferit, sa ajunga pe trepte sociale diferite sau sa aiba in prezent alte interese sau valori. Sters! Cu "ramas-bun"-ul de rigoare, evident... si multumiri pentru ca mi-au fost alaturi candva. La sfarsit, a ramas o categorie care nu erau in nicio categorie... adica nu prea stiam ce as putea astepta de la ei, nici ei de la mine... "amici" din cand in cand... subiecte de dicutie din ce in ce mai rarefiate... Cu acestia, m-am uitat in perspectiva. Si daca n-am vazut nimic acolo, de exemplu posibil amic, prieten, iubit, colaborator sau nimic altceva...? Si uite-asa am ajuns de la peste 500 la 5... pentru moment.
Partea buna este ca unii (desi totul a inceput virtual) au ramas exclusiv in real... nu mai avem nevoie de net, preferam telefonul. Sau sa ne vizitam in concediu.
Ei, ce zici, sa fie asta suicid?