Sunt o balanţă veşnic în căutare de echilibru. Când sus, când jos, rareori cu talerele egale. În curând voi fi în cel mai perfect echilibru…100 de ani : 2 = 50. Puţin nu e, dar parcă nici prea mult…poate prea puţin pentru câte aş mai vrea sa fac ! Poate cam mult cât să-mi mai taie bilet la club! Şi pentru că până acum într-un taler am avut ceea ce credeam eu că e bine să dau lumii, de azi voi învăţa să pun în celălalt taler paşi pentru mine …de azi voi învăţa să mă iubesc şi să iubesc …viaţa, oamenii, copiii, soarele, picătura, tristeţea, râsul, merele şi tot ce e viu. Voi face paşi mici, voi fi îngăduitoare cu mine şi mă voi plimba pe unde va fi să fie. De azi, îmi voi vindeca viaţa !
