Autor Subiect: Craciun si bunici  (Citit de 4017 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Craciun si bunici
« : Marți, 25 Decembrie 2018, 10:55 »
Pentru mine Craciunul inseamna mirosul de brad, de vin fiert aromat cu scortisoara, de carnati fierti in zeama de varza. Inseamna colindul la usa parintilor, inseamna mama asteptandu-ne cu masa incarcata de bunatati, inseamna cadourile lui Mos Craciun. Inseamna nostalgia bunicilor, fara de care acum Craciunul mi se pare mult mai sarac...



Minunatii mei bunici, cat de multa iubire stiau sa imprastie in jurul lor. Cata liniste, cata caldura, cata dragoste simteam venind de la ei. Cate dorinte implinite...Imi amintesc de bunicul si de personajul imaginar pe care il crease si care putea  sa-mi indeplinea orice dorinta...Orice auzea bunicul ca mi-as dori, ajungea la urechile ascutite ale Tzatzoranului care pleca imediat in lume sa caute...Si era tare dibaci acest RezolvaTot. Asa ca in cele mai neasteptate locuri din calea mea poposeau dorintele...

Nu credeam in Mos Craciun, stiam ca e bunicul. Venea seara imbracat intr-un cojoc lung din blana, cu caciula mare din blana de miel si cu o barba de vata. Batea cu un toiag in geam si isi lasa sacul langa pomul impodobit.  Erau ceva emotii, dar dupa ce ii simteam mana calda trecuta prin carlionti, ma linisteam. Eram curios si nerabdator sa vad daca Tzatzoranul a reusit sa aduca la timp tot ce ii spusesem bunicului ca imi doresc. Si niciodata nu m-a dezamagit.

Acum dupa cincizeci de ani, i-am povestit nepotelului meu despre Tzatzoran. Am simtit si mi-am dorit sa reinviu acest personaj. In amintirea bunicului meu...

Bunica era cel mai vesel om pe care l-am intalnit pana acum. Vorbea patru limbi, stia o mie si una de povesti, gasea din orice lucru un motiv de a face glume. Daca eram bolnav, statea cu mine zi si noapte, povestindu-mi in saseste, in maghiara, in ruseste. Nu intelegeam dar vocea ei lina si vesela ma linistea...

Dupa fiecare Craciun plecam la bunicii de la tara, la poalele Surului. Imi pregatea tata valiza, ne urcam in tren, iar in gara satului ne astepta bunicul cu Puiu inhamat la sanie. Mosul Cindea, asa cum ii spuneam eu, statuse douazeci de ani in America si s-a intors doar pentru a-si ajuta surorile. Avea noua si crescusera doar cu mama. Tata le murise de cand erau copii...Muncise bunicul tot acei ani cu gandul de a le face dota, sa fie niste fete care sa poata alege, nu doar sa fie alese. Le-a construit fiecareia cate o casa si apoi si lui una. Toate la fel...

Au trecut peste el vremuri si incercari care ar fi ingenuncheat orice om. Dar nu si pe el. Avea sapte copii si trebuia cumva sa-i creasca. Bunica suparase comunistii veniti la putere, fusese luata de acasa si toti credeau ca murise. Cu cativa ani inainte bunicului ii murise fratele, cel cu care deschisesera un hotel la Techirghiol. Pierduse tot ce adusese din America si ce castigase din comert. Dar parea sa nu-i pese si ca uitase tot. Se bucura cand curtea i se umplea de copii, dar cel mai mult cand ajungeam eu, „BaiatulAl Frumos” cum imi spunea. Toate vacantele le-am petrecut acolo, fericit de libertatea pe care o aveam, rasfatat de ei, bunicii mei minunati”. 

Bunica de la tara fusese o copila cand s-a maritat. Fusese incantata de cum arata „Americanul” de felul lui serios de a face lucrurile. Crescuse fara tata si cred ca bunicul ii inspirase siguranta aceea de care orice femeie are nevoie. S-au respectat si s-au iubit extraordinar...M-am gandit de multe ori cu cine seman si intotdeauna mi-am raspuns ca cel mai mult ma apropiu ca fire de bunica din Sebes. Nu-si putea manifesta expansiv dragostea, lasa doar cateva lacrimi pe furis. Rar ma pupa, rar ma imbratisa si cu toate astea am simtit-o foarte foarte aproape de mine, iubindu-ma nespus.  Nu stiu cum putea sa-mi transmita asta, fara sa o arate...Era foarte atenta, foarte disciplinata, foarte riguroasa cu ea si cu cei din jur. Nimic nu-i scapa. Ii placeau mult florile, avea o gradina imensa plina de culoare.

Azi este Craciunul si imi aduc aminte cu atata nostalgie si dragoste de bunici. Acum sunt si eu bunic si ma intreb daca pot, la fel ca ei, sa inspir si sa arat atata iubire nepotelului meu...

Daca reusesc, peste 50 ani tot intr-o zi de Craciun, nepotul meu o sa scrie cateva randuri despre mine...



Offline Mimi

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 378
Re: Craciun si bunici
« Răspuns #1 : Marți, 25 Decembrie 2018, 15:59 »
 Ce frumos ! Un copil fericit si iubit a devenit un bunic care isi iubeste nepotelul si vrea sa transmita iubirea mai departe !

Offline Dana Hd

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 100
Re: Craciun si bunici
« Răspuns #2 : Marți, 25 Decembrie 2018, 21:33 »
ai povestit foarte frumos, gigi :)

Offline betty

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 34
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Craciun si bunici
« Răspuns #3 : Joi, 27 Decembrie 2018, 08:26 »
Foarte frumos!

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Craciun si bunici
« Răspuns #4 : Luni, 31 Decembrie 2018, 05:33 »
Gigi, imi pare rau sa-ti zic... Asta mic e mai frumos decat tine la varsta lui.  :angel:
Dar niciodata nu mi te-as fi imaginat cu asa carlionti pe frunte.  :kissing:

Dincolo de gluma, ne-ai oferit o bijuterie de poveste. O frantura din tine, o punte din viata ta catre viata ta, dinspre inima ta catre inima cititorilor...
Multumim!  :bow:
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Craciun si bunici
« Răspuns #5 : Luni, 31 Decembrie 2018, 08:59 »
Nu ma pot bucura, emotiona, incanta de ceva daca nu impartasesc si cu altii. Asa functionez eu...In plus vreau ca oamenii sa ma cunoasca asa cum sunt eu, nu mi-a placut niciodata sa ma ascund dupa paravane, sa par altfel. Majoritatea celor care au senzatia ca ma cunosc, fara insa sa se apropie de mine, fara sa incerce sa ma inteleaga, sa ma citeasca, au impresia ca sunt o persoana cazona, inflexibila si foarte riguroasa. Probabil ca spre aceasta duce profilul meu, dar asta e doar o latura, cea care se reliefeaza atunci cand muncesc. E adevarat ca atunci cand fac ceva, pentru mine nu exista "lasa pe mai tarziu", "nu pot", "mi-e greu", "lasa ca merge si asa"...Pentru mine si pentru toti cei cu care lucrez...Si de aici perceptia...

In sinea mea insa sunt o persoana emotionala, sentimentala, imi place frumosul, sunt innebunit dupa pictura, dupa arhitectura, ascult multa multa muzica. Iubesc natura, ma contopesc cu ea...As vrea sa-i cunosc toate tainele, sa-i stiu intreg rostul. As urmari viata animalelor ore in sir, fara sa ma plictisesc...

Cand am insa ceva important de facut, stiu sa inchid sertarele cu placeri si iubiri si sa ma concentrez doar pe munca. Urasc esecul, ma ucide gandul ca pot gresi, ca nu am facut bine ceva...Sunt un perfectionist si asta intradevar intra in conflict cu stilul multor oameni. Care ies din tiparele construite mental de mine...Of ce complicat sunt... ::) :-\ :)

Offline pinkpanthere

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 161
Re: Craciun si bunici
« Răspuns #6 : Luni, 31 Decembrie 2018, 10:03 »
Aoleeeu ... numai cazon, inflexibil si foarte riguros ... NU. Tu, care iubesti oamenii asa de mult?! Nu esti complicat deloc. Gasesti totdeauna acea linie dreapta catre ce iti propui ce faci ... si pentru asta muti macazul cum trebuie daca e nevoie ... :whistle:

Offline Carmen-B

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 5
Re: Craciun si bunici
« Răspuns #7 : Miercuri, 09 Ianuarie 2019, 08:51 »
Foarte frumos! Multumim