As vrea insa, inainte de imagini sa va spun cateva lucruri, punctate, despre cum am perceput eu Faroe:
1. O natiune care tace si face. 50.000 de oameni, raspanditi in 130 de localitati, pe 16 insule, traind intr-un climat foarte aspru. O tara fara resurse, in care poti face doar pescuit si cresterea animalelor, dar in care s-au construit doua tunele submarine, o multime de altele prin munti, poduri intre insule, sosele astfaltate pana in ultimul catun. Care are cel putin cate o toaleta publica in orice sat, chiar daca acolo locuiesc doar 6 oameni. In care ai toate conditiile si confortul unei lumi civilizate: apa calda, curatenie, hartie etc.
2. O tara extrem de curata. Un loc in care nu vezi pe cineva sa arunce ceva pe jos, in care gasesti cosuri care se golesc la timp, peste tot. Gazon tuns, flori atat cat pot ele sa supravietuiasca in acel climat, pajisti intretinute exemplar. Mici ferme model de administrare, de igiena, de organizare. Nimic imprastiatm, nimic nelalocul lui.
3. Banci exista doar pentru a admira. Nu pentru a sporovai. Acolo nu exista "Poiana lui Iocan". Nici seminte, nici pufuleti. Ochii, mainile si mintea sunt ocupate de munca, cat e de munca, apoi pentru a se bucura de ce acele locuri minunate ofera.
4. Toata lumea face sport. O tara de oameni vigurosi si frumosi. Barbati inalti si solizi, femei cu aspect de vikinge, copii cu bucle blonde pe care ii vezi alergand pe pajisti sau jucand fotbal pe niste terenuri impecabile.
5. Nu ii intereseaza ce face vecinul. Poate nu va vine sa credeti, dar la doua case, intr-un catun de 20 de locuinte, vecinii nu stiau ca o casa ofera seara cafea si prajituri, ca e un fel de cafenea...Pe fiecare il intereseaza de ce face el si de obste in ansmablu, in care cu siguranta are un rol.
6. Toata lumea iti zambeste. Nu stiu daca doar noua turistilor, sau si intre ei sunt asa. Dar oriunde am fost, cu oricine am intrat in contact, ni s-a zambit, am fost indrumati, ajutati, in cea mai impecabila engleza. Care este a treia limba pe care o vorbesc acolo, dupa feroeza si daneza.
7. Au un respect fantastic pentru natura. Si te obliga si pe tine, venit din alta parte a lumii, unde poate nu esti invatat sa protejezi verdele, sa fi responsabil si atent. La capetele de traseu se afla portite pe care trebuie sa le deschizi si apoi sa le inchizi si un panou pe care scrie: "Respect". Este clar ce ai de facut: sa nu calci alaturi de poteca, sa nu arunci nimic pe drum, sa nu haituiesti oile si pasarile. Sa nu rupi flori. chiar daca te incanta...
8. Casele lor sunt modeste, dar atat de pitoresti, atat de curate, de intretinute incat nu te poti opri din fotografiat. Multe sunt vopsite in culori vii, cu ancadramente albe, cu mici gradinte cu cateva floricele si gazon impecabil. Cei mai bogati au si cate un copac, un articol de lux pe insule.
9. Pentru ca nu mai au paduri, au creat langa localitati mici petece, mici insule impadurite, in care exista o poteca, un paraias, niste bancute. Am strabatut, daca se poate spune asa, pentru ca nu au mai mult de 500 metri in diametru, doua astfel de padurici...Un miros imbatator de pin, de brad, de lemn curat...
10. Nu am inteles cum se intretin toate astea si paduricile, si toaletele si gradinile publice si multe altele, pentru ca nu am intalnit pe nimeni sa lucreze acolo. Dar cu siguranta prin voluntariat.